Recomandările lui Aristotel pentru a fi în cea mai bună formă

15 June 2021

Aristotel a scris „Etica nicomahică” – un tratat de morală, de filosofie practică – pentru a ne lăsa un ghid despre cum ne putem trăi viaţa în modul cel mai bun.

“Nu ne-ar fi de nici un folos această carte, dacă nu ne-ar ajuta să devenim virtuoși.”

În 2018, Mario Barangea ținea un curs la Fundația Calea Victoriei exact despre relevanța acestui ghid în zilele noastre: de ce e relevantă etica oricum? Și își propunea să demonstreze că „Etica nicomahică” este una dintre cărţile de căpătîi ale culturii europene. Nu e vorba doar de cultură filosofică, ci de sensul cel mai larg (şi, în acelaşi timp, mai profund) al umanităţii din noi.

“Virtutea este, pentru Aristotel, un obicei al excelenţei. E posibil să sune pretenţios această cerinţă – a căuta să fim în cea mai bună formă. E evident că tracasarea cotidiană nu ne lasă loc pentru desfăşurarea excelenţei de care suntem capabili. În acest sens recomandările se transformă într-o metodă de filosofie practică.

În ce constă metoda? În căutarea stăruitoare şi lucidă a unei căi de mijloc. Buna măsură a înţelepciunii practice care va uşura înţelegerea comportamentului potrivit pe care ar trebui să-l adoptăm.

Aristotel consideră patru virtuţi cardinale: curajul, cumpătarea, dreptatea şi prudenţa. Din definirea lor vor porni firele ce vor ţese echilibrul sufletului în lume şi acest proces merită descris amănunţit. Prin interactivitate, vom încerca să abilităm teoria aristotelică cu ajutorul unor exemple concrete extrase din viaţa de zi cu zi.”

Temele propuse atunci au fost:

  1. Curajul – acţiune în spiritul generozităţii, călăuzit de cauze corecte.
  2. Cumpătarea – moderaţia, aflarea în cumpănire ca expresie a gândirii lucrurilor şi echilibru statornic.
  3. Virtuţile practice – mărinimia, blândeţea, spiritul dreptăţii.
  4. Virtuţile intelectuale – înţelegerea, înţelepciunea, cunoaşterea.”

Poate se va relua cursul, pentru că e foarte în spiritul timpului cumva să ajungem la cea mai bună formă a noastră prin toate tehnicile posibile, din care, iată, nu lipsesc anticii. 🙂 Deci, cum ajungem la eudaimonia, tradusă cel mai adesea ca stare de bine, chiar fericire, dar și ca bunăstare, înflorire umană, prosperitate, binecuvântare.

Fragment din „Şcoala din Atena” – Rafael

Iată ce am găsit aici (mulțumiri!)

“În opinia lui Aristotel, poţi atinge această stare dacă trăieşti virtuos şi dacă îţi construieşti un caracter onest, astfel încât să nu fie nevoie să te gândeşti prea mult la alegerile tale, înainte să o faci pe cea corectă. O persoană care reuşeşte să facă asta va fi fericită, dar nu în sensul hedonist, ci va căuta mereu să se dezvolte şi să se bucure de fiecare clipă, va stârni mereu admiraţia celorlalţi.

 

1. Curajul – adică punctul de întâlnire dintre laşitate şi nechibzuinţă. O persoană curajoasă este conştientă de pericole, îşi asumă riscurile şi continuă să acţioneze în scopul dorit.

2. Cumpătare – virtutea care se află între exces şi insensibilitate. Aristotel judecă persoana care nu bea niciodată la fel de aspru ca cea care bea prea mult.

3. Toleranţă – virtutea milei, calea de mijloc dintre zgârcenie şi să oferi mai mult decât îţi permiţi.

4. Măreţie – virtutea de a trăi extravagant. Se află între zgârcenie şi vulgaritate. Aristotel nu vede niciun motiv să trăieşti auster, dar avertizează să nu fii niciodată strident şi fără gust.

5. Generozitate – această virtute are legătură cu mândria, aflată la mijlocul dintre a nu-ţi oferi destulă încredere şi a suferi de grandoare. Este recomandat să te apreciezi şi să tânjeşti spre măreţie.

6. Răbdare – această virtute îţi controlează temperamentul. O persoană răbdătoare nu se enervează niciodată prea tare şi nici nu refuză să se enerveze când ar trebui.

7. Loialitate – virtutea onestităţii, pe care Aristotel o plasează între viciul minciunii şi lipsa tactului.

8. Spirit – se regăseşte între bufonerie şi mârlănie şi se referă la un simţ al umorului foarte bun.

9. Atitudine prietenoasă – deşi a fi prietenos nu înseamnă, neapărat, o virtute morală, Aristotel susţine că relaţiile de prietenie sunt o parte importantă a vieţii noastre. Această trăsătură se află între a nu fi prietenos şi a fi prea prietenos cu prea mulţi oameni.

10. Ruşine – virtutea care se află între timiditate şi neruşinare. Persoana care are destulă ruşine va înţelege atunci când va comite o eroare socială sau morală, dar nu îi va fi teamă să rişte, de teamă să nu le comită.

11. Dreptate – capacitatea de a fi corect cu alţii şi se află între egoism şi altruism.

Aristotel consideră etica mai mult decât o ştiinţă, iar explicaţiile sale sunt vagi intenţionat. Trebuie să învăţăm singuri care este abordarea corectă într-o situaţie, pentru a ne dezvolta moral.

De asemenea, filosoful nu crede că nu ai voie să încalci regulile. De exemplu, doar pentru că eşti o persoană corectă, nu înseamnă că nu ai voie să minţi, atunci când trebuie să faci asta.

Vă mai propun o sursă, pentru că cititul nu este un viciu. 🙂 

“Niște exemple de virtuți după atâta ‘‘teorie’’?

Curajul este linia de mijloc între teamă și temeritate, îndrăzneală nebună. Spunem doar prin asemănare, în mod impropriu, curajos în a înfrunta dezonoarea, sărăcia, boala, lipsa prietenilor, moartea căci ele nu sunt neapărat consecința viciilor. Nici cel care se teme de violențele împotriva copiilor sau soției nu este laș (1115a).

Dar cine este curajosul?

Cel care înfruntă pericolele, cum ar fi pe câmpul de luptă sau pe mare.

Este curajosul fără teamă?

Nu, acesta e temerarul. Curajosul are teamă pentru ce trebuie și când este necesar, dar nebunul fără frică sau cel de o îndrăzneală nebună pare că n-are frică, deși uneori este doar o aparență, fiind doar un imitator de fațadă  al curajosului, pentru a face bravadă (1115b). El este impetuos, pornit pe fapte mari, dar în mijlocul pericolelor poate trece la extrema, în care îi este teamă excesivă, pe când curajosul este calm, prompt în acțiune și suportă cu fermitate pericolul și eventuala suferință.

Să mori pentru a fugi de sărăcie, din nefericirea în dragoste sau din cauza altei suferințe este un act de curaj? Nu, de fapt lașul abandonează lupta, din slăbiciune o face, lipsindu-i încrederea și fermitatea curajosului, el nu moare pentru că așa este frumos, cum este moartea unui erou (1116a). Eroismul este ceva rar în secolul XXI, ceva mai apropiat? Se mai vorbește de curajul civic al cetățenilor ce nu se dau înapoi din fața pericolelor create prin înfruntarea conducătorilor, legilor, pedepselor (1116a).

Atât?

Fii curajos și citește mai departe despre curaj, pentru că este frumos să fii curajos, cum spune Aristotel, deși aici, ca să nu călcăm cuvântul maestrului, vorbim doar prin asemănare despre curaj (1117a). Este dureros să citești cărți când nu ai habitusul cititului, dar curajoșii sunt cei capabili să țină piept lucrurilor dureroase (1116a).

Dar nu este un viciu să citesc atât Aristoteles?

Nicidecum. Cumpătarea, o altă virtute, se referă mai ales la plăcerea tactilă și a gustului, a ce apucăm cu mâna și gustăm, adică plăcerile senzoriale ale mâncării, băuturii sau cele erotice (1118a). Necumpătatul pune prețul cel mai mare pe plăcerile senzoriale de acest fel, suferind mai mult decât se cuvine când nu le are, suferind când le dorește cu ardoare, neputând să se abțină de la ele, bucurându-se de ele în mod vulgar și excesiv. Cumpătatul folosește plăcerile cu măsură, plăcerile nu stau în calea desăvârșirii sale și ele sunt folosite pentru desăvârșirea sa. Așa încât dacă nimeni nu numea necumpătat nici în Grecia Antică pe un om ce asculta prea multă muzică și teatru, sau vedea prea multe imagini, culori și forme, atunci nici cititul cărților sau ascultatul lor nu este un viciu.

Atunci putem privi la telefon cât vrem?

Și în ce privește imaginile, culorile, formele pare să existe o măsură justă în ce privește plăcerile legate de senzațiile vizuale, ca și un exces sau o insuficiență (1117b, 1118a). Dacă elevii lui Aristotel din Lyceu aveau smartphone cu siguranță maestrul n-ar mai fi exclus necumpătarea dintre plăcerile vizuale. Dar nu ar fi admis necumpătarea în a citi excesiv Etica sa nicomahică. Să citim așadar fără oprire!”



Citiţi şi

Hai să discutăm, înainte să mă pui la stîlpul infamiei

Spune-mi, tot așa frumușică și zglobie, ești?

Vedere din Atena

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro