Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

România e urâtă

29 June 2018

dragos-sorin-nicula

Dac-aș fi pentru-o zi președinte, în 2018, n-aș face ce sugerau Paraziții în piesa cu pricina; în schimb, mi-aș propune să-mi petrec câte șase-șapte zile în fiecare dintre țările Uniunii Europene; poate să vi se pară o aberație, poate să și fie una…; dar dacă nu e?!

Mi-aș lua echipa de consilieri (dacă aș avea una, dacă nu, aș face cumva să am!) și aș pleca să mă plimb cu ei prin Europa; aș alege 2-3 orașe reprezentative pentru fiecare stat și aș petrece câte o zi în fiecare; o zi aș petrece-o întâlnindu-mă cu omologul meu, iar o alta aș petrece-o asistând la o ședință de guvern; pe ultima mi-aș rezerva-o pentru a mă întâlni cu oamenii, într-o cârciumă oarecare din țara respectivă.

Nu glumesc, aș face lucrurile astea, să fiu în locul lu’ Klaus; și am să vă spun cel puțin trei motive pentru un asemenea demers: pentru a sărbători centenarul țării ăsteia și a ajuta celelalte țări să ne afle și pe noi, cât de cât; pentru a cunoaște cultura și organizarea acelor țări; pentru a putea, ulterior, contribui activ la fericirea cetățenilor țării mele.

V-am băgat în ceață cu ultima frază? Vă scot. Domnu’ Eminescu, Mișu de la Ipotești, pentru prieteni, încheia un poem cu versul “Fericirea – ce cuvânt!”; îmi voi permite să scot din context acest vers și să spun că, dincolo de demersul poetic, fericirea trebuie să fie o preocupare a oricărui om, cu atât mai mult, a oamenilor pe care îi angajăm să lucreze în folosul acestei țări.

Așadar, ce-i cu fericirea asta și ce legătură are ea cu activitatea președintelui? Păi, așa cum bine știm, niște băieți, care la prima vedere se plictisesc grav, dar, la a doua, fac o muncă de cercetare documenatată atent, întocmesc anual un “raport al fericirii în lume”, în care găsim, printre altele, lucruri serioase, bazate pe calcule, dar și un top al celor mai fericite țări de pe glob; în caz că vă întrebați, România se afla pe locul 57, unul mai jos decât Moldova! Topul este dominat de țările din nordul Europei; în 2016, locul întâi a fost al Danemarcei, în 2017, al Norvegiei; țările alea de ne bat pe noi la handbal feminin pe unde ne prind, cu zâmbetul pe buze, alea de câștigă medaliile de aur pe la toate competițiile la care participă, practicând o ofensivă exuberantă și bucurându-se ca la grădiniță, când le iese un gol din aeriană, pe un contra-atac, în faza a doua.

Știți de ce e important să cunoaștem cultura, modul de organizare și funcționare al unei astfel de societăți? Pentru că ele ne ajută să adoptăm, la rândul nostru, câteva dintre acele valori care stau la baza acelor societăți și să la adaptăm la specificul național, pentru a crește și a ne crește.

Sunt elemente aparent banale care stau la fundamentul culturii daneze, ca de exemplu crearea unui climat de egalitate între oameni, cultivarea unor valori sociale la baza cărora stă simplitatea, întreținerea unui climat de încredere reciprocă între toți cetățenii, între cetățeni și stat.

De aici putem, așadar, ca români, să învățăm niște treburi. Cum ar fi: respectul pentru semeni, indiferent cine sunt ei, cum sunt, ce statut social au, ce preferințe personale și intime au; oamenii din jurul nostru trebuie tratați la fel de bine, cu aceeași considerație, pentru că în felul său, fiecare om este important, fie că vine să îți ridice gunoiul, fie care vine să îți cerșească votul. Am mai putea învăța și cum să ne bucurăm de familie și de prieteni, fără să ne intereseze contul bancar, ci pasiunile și crezurile comune, legăturile solide dintre oameni, relațiile care se construiesc, în care oamenii se simt apreciați, se simt în siguranță, în care se amestecă unii cu alții, aduși la un loc de cine știe ce hobby sau eveniment important; experiențele trăite, comunitatea, atmosfera creată în jurul unei întâmplări fericite. Și ar putea să învețe să arate că le pasă, că își ține promisiunile, că sunt consecvenți, că sunt transparenți, că nu se tem să fie vulnerabili și să crească, să cultive legături emoționale puternice.

Valorile în care oamenii cred, stilul lor de viață, cultura lor trebuie studiate atent și înțelese de către acele națiuni care sunt mai puțin dezvoltate și au carențe în aceste privințe. Sunt beneficii uriașe în termeni de calitate a vieții, beneficii pentru care e adevărat că se plătește enorm, dar care îi fac pe oameni, ce credeți… îi fac să se simtă în siguranță și…, și îi fac fericiți.

Ideea e că, așa cum o spune și unul dintre autorii raportului, atenția tuturor, dar în primul rând al celor care țin în mâini destinele popoarelor, trebuie să se îndrepte către importanța pe care o are crearea de politici solide pentru ceea ce contează cel mai mult în viața oamenilor: binele și bunăstarea lor. Fericirea oamenilor din orice țară vine ca rezultat al creării sau nu, a unor fundații sociale puternice. Construirea încrederii sociale și a unor vieți sănătoase trebuie să fie prioritare; iar liderii politici trebuie să fie preocupați de aceste aspecte, în niciun caz de alte lucruri, care țin mai mult de imagine și popularitate.

Vedeți, domnule Iohannis, cum e cu funcția de maximă demnitate publică pe care o ocupați și fericirea cetățenilor acestei țări? Cam așa e. Credeți că românii sunt fericiți că ați mai dat o șansă unui partid (care pute a comunism și incompetență), a treia într-un an, de a le face viața pulbere, o dată în plus, numind leguma premier, pentru ca apoi să spuneți că leguma e stricată și trebuie aruncată grabnic la coșul istoriei? Mă tem că nu sunt; și dincolo de orice alt calcul, veți vedea că asta va conta al dracu’ de tare, fix atunci când veți avea mai multă nevoie. Așa că, domnule președinte, pe scurt, treci la muncă! Sau cum ar zice un teleormănean oarecare, că tot văd că vi-s dragi,  “scoală, bă!”.

Scapă iute de obiceiurile care nu-ți folosesc la nimic, fixează-ți niște obiective, creează niște așteptări clare, gândește și măsoară pe verticală, nu pe orizontală (dacă n-o înțelegi pe asta, ia-ți un consilier destoinic), schimbă anturajul, fă-ți o agendă suplă și eliberează-ți calendarul, prioritizeaza, nu-ți mai complica viața, mergi pe cărări pietruite, fii proactiv, fii generos, oferă soluții de șapte ori și cere favoruri o singură dată, nu încerca să fii totul pentru toată lumea, concentreza-te la ce ai de îndeplinit – revezi fișa postului, nu mapa prostului de la Teleorman -, și atunci lucrurile vor veni natural, chiar și pentru un om care n-a fost făcut pentru a fi președinte în viața asta; dar atâta vreme cât ești, nu ai voie să nu fii la nivelul de top al capacităților, obligațiilor și atribuțiilor tale. Haideti la plimbare, dar nu în concediu! Luați-o și pe doamna, e mai bine așa, credeți-mă!

Când conducătorul unei țări începe să stea prea mult acasă, prins în războaie de guerillă cu toți netrebnicii, fără să facă mare lucru, în loc să călătorească inteligent și să aibă întâlniri la nivel înalt, semnele nu sunt bune pentru acea țară; prosperitatea o aduce mișcarea, acțiunea, interconectarea; izolaționismul, șederea, pasivitatea, te rup și te îndepărtează de ritmul care asigură progresul.

Ca să înțeleagă toată lumea, ca să vedeți că oamenii au știut asta dintotdeauna, că nu am zis eu aici cine știe ce lucru mare, vă întreb doar atât: de ce credeți, domnule președinte că, de când lumea, oamenii și-au pus așezările cel mai adesea de-a lungul cursurilor râurilor și mai puțin în jurul albiilor lacurilor?… Da, de-aia.

România trebuie să își protejeze cetățenii, dar nu de ea însăși, ci de orice factor care ar putea să le ia dreptul la fericire; iar pentru asta, României îi trebuie oameni integri, pricepuți și capabili să ducă țara în direcția corectă, nu pentru interesele unei minorități virusate, ci pentru binele unei comunități sănătoase.

România suntem noi, oamenii; România nu e urâtă (adjectiv), România e urâtă de oameni; practic, noi ne urăm pe noi; și de-asta îi e așa greu României și nouă; România are nevoie, mai mult ca oricând, să fie iubită. E rostul nostru să o iubim și rostul ei, să știe să primească iubirea.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Nu există finaluri fericite

V-am pupat și fiți deștepte! (2)

Și atunci iei hotărârea să pui capăt, orice ar fi

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
992 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro