Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Să nu credeți când spun că totul e bine

20 December 2019

Să nu credeți când spun că totul e bine. Să nu credeți în zâmbetul meu. Să nu credeți în poveștile-mi simple și frumoase. Să nu credeți că nu sufăr când plecați. Să nu credeți că mi-e ușor să plec.

Știu, când mă voi întoarce, nimic nu va fi așa cum am lăsat. Căci schimbăm o fericire simplă, familiară, pe una necunoscută, excepțională, dar niciodată la fel de a noastră. Și obosiți de acea presupusă măreție, ne întoarcem. Și vai! Nimic din ce-am lăsat nu e la fel. Netezimea a căpătat cute. Strălucirea – paloare. Prospețimea s-a veștejit. Bucuria, cândva zglobie, nu e decât o tristețe mascată. Un alt decor trist, lamentabil. E un cer pe care l-am pierdut. Și poate vreun obiect încărcat de amintiri ne trezește sentimente vii despre clipe scumpe, dragi. Un timp ce uzează fără cruțare.

Îmbrățișăm cu dor, poate nu ceea ce găsim, ci mai degrabă amintirea unor vremuri demult apuse. Și toate revin ca o avalanșă de culori, sunete, mirosuri, senzații. Și le retrăim cu o și mai mare intensitate, și revin aproape dureros împreună cu acel sentiment al raiului pierdut. Eram. Și habar nu aveam de asta.

Citiți și Femeile singure nu vor să fie considerate nefericite, pentru că nici nu sunt

Și constatăm că avem un timp plin și un timp pustiu. Unul de trăit și altul pentru amintiri. Un timp în care visele par ușor de atins și un timp în care adunăm resemnări. Un timp pentru zbor și un timp mundan. Un timp în care împletim cununi din flori și altul în care adunăm frunze ruginii. Un timp pentru comuniuni și altul pentru despărțiri. Un timp pentru simfonii și un timp pentru tăceri. Un timp pentru rătăciri și un timp pentru reveniri. Un timp pentru acțiuni și altul pentru reflecții. Un timp în care semănăm și altul în acare culegem. Un timp în care ne înălțăm și altul în care ne smerim. Un timp în care ne îndepărtăm și un timp în care căutăm apropierea. Un timp în care adunăm și altul în care pierdem. Un timp în care avem comoara și unul în care căutăm să o regăsim. Un timp pe care prea puțin știm să-l prețuim.

Guest post by Anișoara Melnic

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ana

27 de lecții pe care le-am învățat până la 27 de ani

Vă dau nucleara: vine viitorul monosilabic

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro