Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Sunt o femeie singură de 40+ care a supraviețuit unei iubiri incandescente

10 May 2018

Prejudecățile societății noastre spun că dacă ești femeie singură nu prea te descurci cu multe în viață. Faci și tu ce poți, cu alte cuvinte. Îmi displace profund această etichetă. Dar, din păcate, nu pot afirma cu mâna pe inimă că este complet falsă. Din proprie experiență, desigur.

Am 40+ și sunt singură. Am reușit să supraviețuiesc unei iubiri incandescente și unui divorț cu mult circ. Am ieșit ciufulită puțin, admit, însă acum, privind retrospectiv, aceste etape sunt, în sfârșit încheiate și așezate la locul lor, în istoria personală. Cu alte cuvinte, de ceva timp, mă descurc singură, preluând în casă și rolul bărbatului absent.

cuplu renovare

Locuiesc într-un apartament nici prea prea, nici foarte foarte, în oraș. Nu am copii, dar am un animal de companie și multe lucruri „bărbătești” învățate și asumate. Da, mă refer la clasica schimbare de priză sau la clasicul cui ce se mai cere uneori bătut în perete și nu în talpă. Ce-i drept, încă nu am ajuns la nivelul „bormașină”. Tocmai de aceea, când am avut nevoie să-mi renovez apartamentul am trecut prin… prin aventuri, să zicem. Am căutat, inițial, prin cunoștințe, o echipă de meșteri buni. După calculele mele (naive, așa e), în două săptămâni ar fi trebuit să fie totul gata. Și a fost. Gata de provocat o criză de nebunie, căci în acele 14 zile m-am ciocnit de le mai insolite probleme – ba nu veneau toți la treabă, ba întârziau toți, ba numai șeful și nu se apucau până nu le spunea el ce să facă, ba dispărea din vopsea, ba culoarea alb agreată pentru bucătărie avea o puternică și suspectă nuanță de fucsia – „lasă, doamnă, că vouă, femeilor, așa vă place” și câte și mai câte. I-am concediat până la urmă și am încercat să lucrez cu un singur meșter doar, că e mai ușor să lucrezi cu o singură persoană, chiar dacă vorbim de o operațiune mai lungă. Tot așa, prin recomandări ferme. Și chiar a mers… trei zile. După aceea, a început să lipsească cu motive cât se poate de „întemeiate” și elaborat povestite, ajungând să vină o dată pe săptămână, în timp ce eu locuiam în mijlocul dezastrului ce părea fără sfârșit și cu nervii răsuciți pe trafalet.

După trei luni de la începutul „Operațiunii Monstrul”, cum am botezat-o în gând, mi-am dat seamă că trebuie să schimb macazul. În primul rând, am pus mâna pe carte. Vorba vine, adică am căutat sfaturi pentru renovarea apartamentului și am luat totul aproape de la început. Norocul meu a fost că unul dintre vecini, care știa, așa cum știa tot cartierul, că renovez cu peripeții, s-a oferit să mă ajute în ziua în care m-a văzut cărând două galeți mari de lavabilă. Eram hotărâtă să termin singură totul, dar uite că există și o zeiță ocrotitoare a femeii singure erijate în zugrav de ocazie și vecinul, odată intrat în ceea ce fusese cândva cochetul meu apartament s-a luat, mai întâi, cu mâinile de păr și, mai apoi, le-a pus pe bidinea. În concluzie, am muncit cot la cot, până la final, când a fost vorba de amenajarea livingului… Și știți ce? Am făcut o treabă excelentă! Și mai era ceva… Petrecusem mult timp împreună – poate prea mult -, cu glumițe „de șantier”, doi camarazi împărțind de la ipsos la ultima felie de pizza, de la seri plăcute, liniștitoare, în care cinam printre găleți și mobilă acoperită cu cearșafuri la nopți aprinse de amor. Însă… n-a fost să fie. La nici o lună după ce am terminat renovarea, s-a mutat cu serviciul în alt oraș, iar povestea noastră s-a topit treptat în ceața distanței.

Dar.. ce ziceam? A, da, sunt o femeie singură de 40+ care a supraviețuit unui divorț și unei iubiri incandescente… nu cu soțul… 🙂 Zic că or mai fi șanse și nu tocmai la următoarea renovare. 🙂



Citiţi şi

Fotografia și citatul zilei – „Eu sunt o scrisoare de dragoste”

Teoria singurătății

Potpuriul dragostei – Mamma Mia! Here We Go Again

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
10,365 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro