Surogat de iubire

Laura Brînzoi-Nuță

6 September 2014

Laura BrînzoiDe ce vii cu el? Nu stă acasă, nu-i place pe covor, în pat, pe masă şi sub masă?

De ce vii peste noi? E-ngrămădeală mare-aici, e râs şi voie bună, alergăm, ţipăm, ne pocnim şi răţoim între noi… suntem veseli, sinceri, nebuni şi buni, suntem copii!

Te-nţeleg că ai remuşcări că multinaţionala te vrea… prea mult te vrea… nici concediu poate nu-ţi dă şi nici voie acasă… apoi, poate nici nu vrei, că-s “răi”, ţipă, se zgârie, mănâncă, se ceartă, plâng cu motiv şi de multe ori fără…vor în braţe… toţi o dată chiar… uff, ce să vezi, chiar în ale tale! N-adoarme singur, vrea poveşti, vorbeşte-ntruna şi bateriile nu se consumă şi nici buton de OFF nu are!

E greu, nu?! Te cred. Poate-ai uitat să-ţi iei pastila sau te-a-nşelat calendarul…

Nu mai contează… de iubit, îl iubeşti sigur şi-l preţuieşti. E frumos, curat, sănătos şi, cel mai important, e-al tău!

Şi bine-îmbrăcat! Ce frumos îşi umple cu nisip pantofiorii de firmă…iar bluziţa bio tocmai şi-a agăţat-o-n gard! Dar nu-i bai, sunt convins că te repezi să-i iei alta…doar aici, la noi în parc, la îngrămădeală, ţipete şi zumzete, e un soi de catwalk al puilor de om… nicidecum varianta modernă de maidan şi translocarea feţei blocului!

Apoi, aici, să ştii, suntem la fel… zglobii, dilii, veseli, curioşi, neastâmpăraţi şi-ntodeauna vrem ce-i al altuia… adică de obicei ce-aduce puiul tău. Nu mingea, bicicleta, trotineta, lopăţica şi găletuşa din nisip… ba nici pufuleţii… nuuuu, nici măcar ăia cu surprize… suntem sătui şi d-astea avem şi noi. Dar frumos mai face maşina aia adusă de la ultimul târg de jucării sau dinozaurul ăla imens ce sclipiceşte-ademenitor din ochi şi răcneşte înfiorător. Noi am văzut doar unii mici, din plastic tare, la ziar, şi unii mari prin reviste şi reclame. Mamele ne-au spus c-au murit toţi cu mult înainte să ne naştem, când a dat frigul peste ei… şi-i mai vedem pe ici, pe colo, ca s-aflăm şi noi de ei…

bonă

Când l-am văzut pe ăsta ce să credem?! Nu ne credeam ochilor… ne-am îmbulzit, trântit… evident şi altoit între noi… care să-l atingă mai repede… ba, s-a lăsat chiar cu urlete, căci puiul tău, firesc, nu-l dă… şi lacrimi de crocodil cu şirul au căzut mai abitir ca o ploaie de vară…

Pe el îl înţelegem… că-i de-al nostru… nici noi n-am da, de l-am avea! Dar tu, de ce nu-l ţii acasă? Parcă vroiai să se mişte puiul tău şi să se împrietenească… doar deunăzi te-am auzit cu toţii ocărându-l că-i rău, egoist şi sălbatic…

Crede-ne pe cuvânt… nu e! E tare simpatic când nu-i cu animalul sălbatic după el.

Şi-apoi noi, ăştilalţi, ce să mai credem?? Ori mame-afurisit de mincinoase-avem, ori preţul jucăriilor tale a depăşit cu mult bugetul alor noştri pentru jucării pe juma de an… şi nici ziua noastră nu-i… şi chiar dac-ar fi fost, i-am auzit vorbind că uite-acu vine iarna şi cizmele, gecuţa, pantalonii, costă… ba mai începe şi şcoala şi nici luna asta nu plătesc întreţinerea… De dinozaur n-a zis nimeni nimic… nu era pe listă… pe-a lor… pe-a mea e chiar în scris, direct la moş Nicolae şi moș Crăciun. Şi pentru că-s băiat bun, să fie pe-a amândurora la un loc! Chetă să facă, ce naiba, că n-o fi foc!

Vreau să ştii că ne plac și jucăriile noastre… dar mai ales ale tale! Dar nu ne place să stricăm prietenii şi nici ochiii să ni-i scoatem pentru bucata de plastic de mare tehnologie, surogat de iubire, pardon!

Aproape te rog, vino mai des cu puiul tău… bona vorbeşte mult la telefon, iar el mai cade câteodată şi plânge, şi dinozaurul n-are încă funcţii setate pentru îmbrăţişare şi şters lacrimi sărutând ochişorii. Apoi, te-ai distra de minune… întotdeauna rămâne câte-un loc liber în leagăn şi sigur îţi păstrăm un rând la bară! Nu te speria… o să ieşi un pic şifonat şi prăfuit, cu ceva vânătăi pe alocuri şi capul o să-ţi bubuie un pic… dar sigur vei pleca mai plin… de zumzet şi zâmbet!

Cu puţin noroc vei regăsi ce-ai pierdut, printre noi…

Cu drag, pentru tine, părinte drag ce-aproape ai uitat în ce se măsoară iubirea…

P.S. …nu se măsoară…

Pe Laura o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Povestea ei, povestea lui…

Nu știu dacă s-a întâmplat vreodată ceva între ei

De ce sunt frumoase femeile triste

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,639 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro