Articole despre sat

Toamna acelui an se anunṭa călduṭă ṣi lungă. Ana privea de pe dealul cu vii acoperiṣurile de ṭiglă ale caselor joase, unele cu prispe ponosite de timp, altele ṭinându-se mai ṭantoṣe, împrăṣtiind un sentiment de timidă victorie în sărăcia ce domnea. Privea absentă, lasându-ṣi gândurile răzleṭe să poposească când pe …

S-a măritat tânără. Locuia într-un sat de munte, unde toţi se cunoşteau şi participau activ în viaţa comunităţii, cu bârfe, sfaturi necerute şi răutăţi gratuite. A vrut să scape de o mamă cicălitoare şi un tată alcoolic. El, cu 11 ani mai mare, avea casă, avea maşină şi propria afacere. …

Vestea că noi formăm un cuplu a ajuns și pe la ai mei. – Am înțeles că ai o prietenă, mă descoase bunica. Alta în afară de fata aia din afișul de pe șifonier, maică? – Da, bunico. În carne și oase. – Duminică o aduci la ziua mea! – …

Casa de pe ulița mică, cea dintre salcâmii așezați pe hotar ca niște străjeri veșnic aflați santinele în post și prunii bădiei Bolboceanu, rămăsese fără locatari de când țața Bița se dusese la cimitir după bărbatu’-său, la puțină vreme de când se opărise cu apă clocotită, luată neglijent de pe …

„Vă declar soţ şi soţie, la bine şi la rău, până când moartea vă va despărţi”… zicea popa în biserică, cu ani în urmă. „Mărită-te, să intri şi tu în rându’ lumii, că ţi-am făcut zestre, de n-are nimeni în sat. La dreacu’ am muncit o viaţă?” Astea erau vorbele …

Se îndrăgostise de ea fără preaviz. Întâi îi atrăsese atenţia figura ei micuţă si părul înfoiat ca o căpiţă de fân copt la soarele torid al verii. Era frumuşică şi plină de viaţă Any, n-ajungea la un metru şi jumătate şi el o răsfăţa chemând-o Bulina. Se supără ea la …

Gicu nu s-a născut într-o zi de octombrie. El a fost născut. Și pentru asta, avea să plăteasă multe rate convertite în ani din viața muierii care a fost sfâșiată de chinurile facerii în acea zi ploioasă. Când s-a făcut mare și a plecat din satul lui în altă parte, …

Aglaia, acesta este prenumele ei. Mama ei, femeie fără carte, îl auzise de la preoteasa din sat care îi povestise la un moment dat că pe bunica ei o chemase Aglaia și că numele ei însemna strălucire. O adusese pe lume într-o zi de mai, cu miros de lămâiță și …

Sunt Ana şi nu am timp… Până acum mi-am făcut datoria. Aşa cum am fost învăţată. Am studiat, lucrez, mi-am întemeiat o familie căreia mă dedic. M-am încărcat, recunosc, cu mândrie, de responsabilităţi de femeie. Şi, printre picături, încerc să am grijă şi de cum arăt. Şi… şi cam atât, …

Tam-ta-dam-tam-ta-dam, aplauze sincopate, palme transformate brusc în baterie alternativă, din public. Lumea priveşte uimită iniţial, apoi cu un zâmbet. Se revine la bis. Palmele neastâmpărate din sală se joacă din nou. Un acordaj comun, perfect muzical între scenă şi public. A fost doar un moment, printre ultimele din multele frumoase …