Te iert, dacă și numai dacă…

26 November 2020

– S-a întâmplat. Pur și simplu…

– Ce s-a întâmplat?

– Să știi că n-am vrut…

– Nu înțeleg.

– Te rog să mă ierți.

– Pentru ce să te iert?

– S-a întâmplat numai o dată… o singură dată… îți jur…

Monica se schimbă la față, uitând să mai respire. Îl privea înmărmurită, realizând în sfârșit ce voia să-i spună Alex.

– N-a însemnat nimic… a fost doar sex…

Simțea cum i se urcă sângele, inima începe să-i pompeze cu repeziciune, cum vede roșu în fața ochilor. Îi venea să-l sfâșie. Oricât s-ar fi străduit să se abțină, știa că va răbufni și că mai bine o face în clipa aceea. Îi urlă:

– Da, doar sex, cu o altă femeie.

– Iubito, te rog…

– Ce mă rogi? Ai tupeul să mă rogi să te iert?

– Crede-mă…

– Că ce? Că a fost mai bine decât când faci sex cu mine?

– Monica…

– Să nu îndrăznești să-mi pronunți numele! Să nu îndrăznești să te uiți la mine! Nenorocitule! Ai stricat tot! Dispari! Dispari din fața mea…

Alex nici nu se clinti. O știa că se aprinde repede, dar și că la fel de repede se calmează. Spera să fie la fel și acum. Și oricum, nici prin gând nu-i trecea să o piardă pe Monica. Pentru nimic în lume.

Se ridică de pe scaun și porni spre ea, hotărât să o ia în brațe și să încerce să o calmeze.

– Nici să nu te gândești să mă atingi!, îi șuieră ea printre dinți, încercând să-l oprească cu brațele.

Dar Alex nu cedă. O luă în brațe cu forța, în timp ce ea se zbătea și încerca să-l lovească și să se desprindă.

– Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă. Îți jur că nu mai fac niciodată.

Monica i se zvârcolea în continuare în brațe, încercând să se elibereze, scuzele lui agitând-o însă și mai tare.

– Te urăsc! Te urăsc, înțelegi!, îi striga ea. Dă-mi drumul odată!

– Monica, te rog, liniștește-te.

Cuvintele lui aveau exact efectul opus. Lacrimile i se prelingeau șiroaie pe obraji, deși își jurase că nu o să plângă niciodată pentru un bărbat. Și uite, plângea tocmai pentru bărbatul ei, din cauza soțului ei. Se opri brusc și-l privi drept în ochi.

– Ești un gunoi! Din clipa asta, pentru mine nu mai însemni nimic. Vreau să pleci! Să dispari, înțelegi?!

Pentru că se liniștise, Alex slăbise puțin strânsoarea brațelor, iar Monica își eliberă o mână și-l lovi peste față.

– Ai distrus tot! Și pentru ce? Pentru ce?

– Iartă-mă! Iartă-mă! De o mie de ori, iartă-mă.

– Poți să îți ceri iertare de zeci de mii de ori, la infinit, n-am să te iert niciodată. Niciodată!

– Niciodată nu spune niciodată…

– Ba da, spun! Pentru că dacă ai făcut-o o dată, ai să o mai faci și cu altă ocazie. „Once a cheater, always a cheater!”

– Suntem oameni, Monica. Cu toții suntem supuși greșelii…

– Da, mai ales voi, bărbații. Voi greșiți mult mai ușor și așteptați să fiți iertați la fel de ușor. Ei bine, eu nu pot să te iert.

– Poate nu acum, nu azi, nu mâine, dar la un moment dat tot ai să mă ierți. Știu asta. O simt. Știu că mă iubești. Dragostea nu poate să dispară într-o secundă… acum mă iubești și în clipa următoare nu mă mai iubești…

– Pe asta te bazezi tu? De ce să nu pomenim mai bine secunda de „sublim” pe care ai simțit-o când te-ai culcat cu ea?

– Aș fi putut să nici nu-ți spun…

– Chiar, de ce ai făcut-o? Nu era suficient să mă înjosești, trebuia să mă și rănești, să mă vezi cum sufăr. Uite, chiar propun să mergem la un radiolog, spuse ea sarcastic. Să vezi cum arată inima mea în momentul de față. E făcută zdrențe, înțelegi, nenorocitule!

După ce încasase palma de la ea, Alex o lăsase să se deprindă din brațele lui. Acum stăteau față în față, la distanță de câțiva pași. Monica îl privea cu ură, dispreț și mânie, toate la un loc. Avea încă lacrimi în ochi. Dacă ar fi putut să-l facă să dispară cu privirea ei, ar fi făcut-o fără să mai stea pe gânduri.

Știa că bărbații își înșală soțiile, avea prietene sau cunoștințe care fuseseră înșelate și chiar părăsite, citise în cărți și reviste, văzuse în filme. Nu se gândise însă că i se poate întâmpla și ei. Încă nu îi venea să creadă.

– Ne era prea bine? Eram prea fericiți? Te plictisiseși deja de mine și de „viața de familie”?

Alex tăcea, neștiind ce să spună. Era perfect conștient de faptul că trebuia să o lase să se descarce. „În definitiv, a fost doar one night stand, nimic special”, își spunea în gând. Nu era chiar așa o dramă. Abia acum se întreba de ce trebuise să-i spună Monicăi, dar nu îi venea în minte nimic.

– Sau a trebuit să te fălești cu noua ta cucerire? Și oi fi greșit adresa… în loc să te lauzi în fața prietenilor, mi-ai spus mie… mai știi?!

Alex tăcea în continuare, cântărind vorbele Monicăi. Nu îi putea da dreptate, dar nici dezminți ce spunea ea. De altfel, știa că orice ar mai fi spus de acum înainte nu ar fi făcut decât să o stârnească și mai tare.

– Și ia zi, cum a fost? A fost mai bine decât cu mine?, îi aruncă ea pe un ton ridicat, ambalându-se iar și, pentru că nu primea niciun fel de răspuns din partea lui, continuă în același registru. Să nu-mi spui că o și cunosc, că te ucid! Ai înțeles, te omor cu mâna mea!

De partea lui Alex era în continuare liniște. O privea lipsit de replică, nevenindu-i în minte nimic care ar fi putut dezamorsa atmosfera. Monica lui era la fel de frumoasă ca întotdeauna, acum, furioasă așa, parcă și mai frumoasă. Își reaminti clipa în care simțise că se îndrăgostise de ea și prin minte i se perindă rapid filmul întregii lor relații. Relație pe care el o distrusese acum, dintr-o prostie. Dintr-o scăpare de moment.

Din clipa în care îi dăduse vestea, o văzuse pe Monica trecând printr-o mulțime de stări: perplexitate, negare, uimire, neîncredere, dezamăgire, mânie, disperare, agitație, dispreț, enervare, furie, dezlănțuire și nu părea să se oprească încă. El o privea stoic, acceptând toate invectivele, loviturile verbale sau fizice, în baza jumătății sale de vină. Pentru că doar de atât simțea că se face vinovat. Pentru o scăpare… Ceva ce, se asigura el, nu va mai repeta niciodată.

De-acum Monica făcea ture-ture, de la un capăt în celălalt al încăperii, cu mâinile în șolduri, pornită, agitată, gata de luptă. Primise lovitura direct în inimă, dar nu voia să capituleze cu una cu două. Ceva trebuia să facă! Lui Alex îi inspira ba un leu în cușcă, ba o locomotivă fumegândă, gata să iasă de pe șine. Încerca să intuiască ce se petrece în sufletul ei și, mai ales, încotro îi zbârnâie rotițele din cap. O știa ambițioasă și bătăioasă. Buzele Monicăi, de altfel destul de bine conturate, se subțiaseră acum, iar ochii priveau mijit, scăpărând o lumină aparte, iscodind undeva în adâncul ființei ei un răspuns, o rezolvare a întregii situații.

– Realizezi că am să divorțez, nu?!, îi aruncă ea, urmărindu-i atent reacția.

– Iubito, să nu ne pripim, se aventură el.

– Adică ce, tu mai vezi continuare de aici înainte?

– It was just this one time, încercă el să o dea ușor pe glumă.

– Poate pentru tine! Pentru mine e prima și ultima oară. Nu când faci tu asta, când accept așa ceva, pentru că sunt pusă în fața unui fapt împlinit. Asta ar fi fost chiar culmea, să pot avea o opinie în sensul ăsta! Chiar, cum ne-ar fi stat, tu să vii la mine și să mă întrebi așa, timid, dacă poți să te duci cu alta?

– Iubi, sincer acum…

– Nu, dragule, sincer ai fost tu mai devreme. Nu și în momentul în care te-ai culcat cu ea. Sau poate ei nici nu i-a păsat că porți verigheta. Nu mai e nimic de făcut. Știi, pe vremuri, ea amenința că se duce la mama. Acum eu te dau afară din casă. Și din viața mea. Pentru totdeauna! Ieși! Să nu te mai văd. Dispari din fața ochilor mei. Ne mai vedem doar la tribunal, dacă o fi musai să apar și eu.

– De-acum chiar că dramatizezi, spuse Alex în continuare neclintit. Știi ce, nu plec nicăieri!

– Prea bine! Și cum vezi tu viața noastră de acum înainte? Ia zi-mi? Ce facem acum, în seara asta? Mergem frumușel la culcare, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, ne luăm în brațe, ne pupăm de noapte bună și, eventual, facem și sex?

– Cu tine nu fac sex, spuse el oarecum arțăgos. Cu tine fac dragoste!

Monica pufni într-un râs nervos.

– Care va să zică așa, îi aruncă ea ironic. De ce nu mi-ai spus, frate, de la bun început, să nu îmi mai fac atâta inimă rea?! Deci nevasta e pentru făcut dragoste și amanta e pentru sex, și își plesni fruntea cu palma, semn că s-a luminat în sfârșit de cum stă treaba la ei în relație și în casă.

– Mai devreme sau mai târziu va trebui să uităm toată chestia asta.

– Chestia asta, adică faptul că tu te-ai culcat cu o altă femeie adică. Știi ce… chiar, uite ce idee mi-a venit. Tu, tu, dacă ai afla, dacă eu aș veni la tine și ți-aș spune că m-am culcat cu un alt bărbat, cum ai reacționa?

Alex, prins la strâmtoare, nu răspunse, însă își încleștă brusc maxilarul și strânse pumnii, arborând o atitudine agresivă.

– Ah? Da? Nu ne convine? Ce, ar fi rănit orgoliul masculin sau ce?!

Alex nu răspunse nimic, dar privirea lui scăpăra flăcări. Alimentată și în continuare ambalată, Monica marșă.

– Auzi, știi ce?! Uite cum facem. Hai că am găsit cea mai simplă rezolvare la chestia asta, cum ai numit-o tu. Eu te iert, DACĂ ȘI NUMAI DACĂ, ești de acord să mă culc și eu cu un alt bărbat. Tot așa, o singură dată. Însă nu doar atât… Vreau ca tu să asiști la actul în sine, fără să spui nimic. Fără nicio reacție. Ești doar pe post de spectator. Ei, ce zici?!

Guest post by Anna Marinescu

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Căci viața continuă

Nu știu de ce îmi scrii, nu știu de ce îți răspund

Vălul pictat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro