M. s-a întors din vacanţă în weekend şi luni s-a apucat de şmotru. Un munte de spălat + finalizarea dezinsecţiei lansate chiar înainte de plecarea la mare + ce mai era. N-a terminat luni, a continuat marţi dimineaţă. După-amiază a băgat de seamă, huuuuuhh, că montura inelului pe care-l avea la mână era goală. Smaraldul, de fapt un safir verde, care se mai cheamă şi smarald oriental, dispăruse! Ea poartă inelul ăla tot timpul, e foarte foarte ataşată de acest biju. E moştenire de familie, e piatra Ascendentului ei, e tăietura perfectă, şi aşa mai departe. Mare mirare că n-a bufnit-o plânsul.
Apucă-te şi caută. Şi caută. Şi caută. Dusese gunoiul în mai multe rânduri. Spălase câteva maşini de rufe. Umblase încoace şi-ncolo peste tot prin casă. Se spălase pe mâini de un milion de ori. A apărut şi Radu de la serviciu şi s-a pus pe căutare grea, a demontat sifoanele chiuvetelor. Nimic.
Învinsă, a întrebat: unde e piatra de la inel?
CÂND ŞI CUM: IMPORTANŢA ÎNTREBĂRILOR BINE PUSE
Nu 100% învinsă, totuşi. A notat ora exactă când a pus întrebarea. Spre deosebire de unele persoane, care par a nu pricepe regula asta simplă, ea ştie că trebuie să te uiţi la ceas şi să notezi ora şi minutul la care s-a născut întrebarea. Normal, M. e astrolog şi ea. De fapt, mai ales ea. Eu sunt chibiţ. Numai că eu am un avantaj competitiv, îmi place de mor astrologia orară, în timp ce M. are alte plăceri astro. Multe.
Mai e ceva de remarcat. Ea nu a zis „vaaai, am pierdut piatra, ia să fac io repede o orară să văd unde e!”. Nu. Ea a pus întrebarea numai după ce a epuizat toate mijloacele de rezolvare a problemei. Hărţile orare sunt, şi aşa şi trebuie să fie, un mijloc de last resort, un ultim atac, când nu mai ai la îndemână altă variantă de analiză a chestiunii. O întrebare pusă corect şi cu date de naştere corect înregistrate dă astrologului o hartă validă şi şanse maxime de a găsi răspunsul corect.
HĂRŢILE DESPRE OBIECTE DISPĂRUTE SUNT DIFICILE
M-a sunat, eram la o întâlnire, i-am zis c-o sun înapoi când termin. Am avertizat-o că până acum n-am avut cine ştie ce succes cu hărţi privitoare la obiecte sau personaje dispărute. Regulile pentru citirea lor nu se mai termină şi sunt greu de coroborat. Dacă (a) şi/sau (b) şi/sau (c) etc sunt în aspectul (x) şi/sau (y) şi/sau (z) etc şi sunt amplasate în zona (i) şi/sau (ii) şi/sau (iii) etc, atunci aşa şi pe dincolo etc.
Mai demult, din harta dispariţiei unei căţeluşe n-am putut să desprind decât un răspuns parţial, că Bela fusese furată şi dusă undeva la nord de Bucureşti. A fost ok să aud de la stăpâna Belei că îi confirmam bănuiala că ar fi răpit-o cineva din Breaza. Dar n-am putut spune dacă o recuperează sau nu. Altădată, când nu-mi găseam cartea de identitate, tot ce am aflat din harta orară a fost că documentul nu era pierdut, nici furat, ci doar rătăcit, şi că se afla în preajma mea. Dar unde anume, n-am reuşit să descifrez din hartă.
PRIMELE CONCLUZII, HM-HM
Toate personajele astro implicate în caz erau „deasupra orizontului”, adică în jumătatea de sus a hărţii, şi ziceau în cor şi foarte clar că piatra era în casă.
O hartă mişto, cu benefica stea Spica în moţ, promiţătoare de bine. Dar în primul rând şi lucrul cel mai important, era o hartă validă, deci interpretabilă.
Harta descria corect piatra şi inelul. Safirul verde era Saturn, puternic în Balanţă [“în exaltare” in jargon astro] şi în acelaşi semn cu Mijlocul Cerului: arăta un obiect frumos şi de valoare mare. Saturn e guvernatorul natural al rocilor şi mineralelor şi, dintre cele preţioase, al safirului. Balanţa e şi ea o guvernatoare a safirelor. Venus, stăpâna inelelor [ha-ha, n-am găsit altă rimă], a obiectelor frumoase şi, în general, a posesiunilor mobile, aflată în Balanţă, adică într-unul din domiciliile sale, şi pe una din axele hărţii, era încă un indiciu clar al valorii inelului cu piatră verde. Venus în aspect cu Chiron, care produce stricăciuni, arăta starea inelului rămas fără de piatră. Spica la numai câteva minute de Mijlocul Cerului arăta de asemenea că e vorba de un obiect valoros. Ultimul aspect al Lunii întărea validitatea hărţii: cu ceva timp înainte, pe la 11 şi ceva în dimineaţa aia, Luna fusese în relaţie cu Venus [un sextil, aspect binevoitor]. Acest contact confirma că, înainte de a dispărea, piatra fusese în posesiunea lui M.
Un aspect planetar cu nume greu de pronunţat, quincunx, în grad critic şi foarte strâns, de numai trei minute, între Venus şi Uranus, descria natura accidentală a evenimentului şi instabilitatea situaţiei. Venus în ultimul grad al Balanţei nu numai că reliefa precaritatea pronunţată a situaţiei, ba sugera chiar riscul înrăutăţirii acesteia: piatra era în casă, dar asta nu însemna că şi rămâne neapărat în casă, putea să dispară de tot.
CONCLUZII INTERMEDIARE
Aşadar, ce ştiam era că:
- piatra se află în casă;
- situaţia era volatilă: piatra se găsea într-o poziţie sau într-un loc unde nu va rămâne for ever.
Ce nu ştiam era:
- „unde”-le din întrebare;
- când/dacă se va găsi piatra.
Luna era rapidă [uneori Luna e înceată], Saturn şi Venus erau în semn cardinal, Ascendentul hărţii în semn mutabil, deci lucrurile aveau să se schimbe cu rapiditate. Luna se îndrepta către o conjuncţie cu dispozitorul său, Mercur [adică Luna era pasager în tranzit pe teritoriul stăpânit de Mercur]. Asta era de bine, însemna că lucrurile se aşezau în matca lor. Iar Mercur era retro [adică în mişcare retrogradă, adică văzut de pe Pământ ca mergând de-a-ndoaselea]. Asta era iarăşi bine, pentru că în hărţile referitoare la obiecte sau animale sau persoane dispărute Mercur retro poate semnifica o reîntoarcere, o revenire, o reapariţie.
Înainte de contactul cu Mercur, însă, Luna mai avea un randez-vous, tot unul lucrativ, cu Pluto din casa 1. Pluto ori scoate la iveală chestii de unde nu gândeşti, ori le ascunde de nu le mai găseşti în veci. Fiind o întâlnire cordială, poate că prima variantă era valabilă. Aspectul Lună-Pluto se împlinea pe la 5 şi ceva în acea după-amiază.
RELUĂM ANALIZA
Era trecut de 6. Am sunat-o pe M. N-am apucat să deschid gura. „Am găsit-o!!! Vrei să-ţi spun unde?” „Nuuuu, nu-mi spune, mă mai uit pe hartă şi-ţi zic unde cred că ai găsit-o.”
Deci, să-ncepem ca tot românul cu „deci”, revin la hartă. Saturn, safirul verde, în primul decan al Balanţei, la 4 grade şi ceva, şi în casa a 9-a a hărţii, îmi dădea următoarele indicii de orientare spaţială:
– pe axa 0-X, aveam o combinaţie de vest cu sud/sud-vest. Balanţa = vest. Casa a 9-a = sud/sud-vest.
– pe axa 0-Y, un loc undeva deasupra podelei, până-n 50 de cm. Semn de aer = sus. Primul decan = în prima treime din înălţimea totală a peretelui. Dacă peretele unui apartament are 2-3 m inălţime, atunci primul decan [0-10 grade] e undeva până la 80-100 cm.
NU-I AŞA CĂ VREŢI SĂ ŞTIŢI UNDE ERA PIETRICICA?
M. a auzit cling-cling când a terminat de scos ultima tranşă de rufe din maşina de spălat. Pietricica se legăna pe fundul cuvei golite, bine spălată, zâmbitoare şi strălucitoare. „Oare de ce n-o fi căzut prin găurele?”, am întrebat eu. „Mai bine întreabă de ce nu s-a prins în toate prosoapele de plajă din maşină. Şi piatra e de fapt un hexagon alungit de 9 x 7 milimetri.” A-ha! Saturn tinde să facă lucrurile mici şi puchinoase. Numai că Saturn era aici „exaltat”, nu făcea lucrurile mici, dimpotrivă. Maşina de spălat e în sfertul de vest al apartamentului lui M. şi pe peretele dinspre sud al respectivului sfert. Ura! În sfârşit, o hartă de chestii dispărute care face click-click-click peste tot!
EPILOG
După care a urmat o discuţie astrologicească despre planeta/ planetele, semnul/ semnele, casa/ casele care se ocupă de maşinile de spălat. Vorbeam amândouă odată, ni se întâmplă, să ştiţi că nu-i uşor deloc să ţii pasul cu o olteancă, le merge gura ăstora! „Luna, că ce e mai de apă decât Luna?” „Da, dar maşina nu-i făcută din apă, doar lucrează cu apă.” „Şi Fecioara, că e o maşinărie care ajută omul la şmotru şi la curăţenia de sub oblăduirea Fecioarei.” „Uite, cutare astrolog zice că şi Pluto ar avea de-a face cu spălatul rufelor.” „Soro, mă laşi cu Pluto într-o hartă orară? Şi-l mai băgaşi şi pe Chiron în poveste!” Păi, nu vezi, soro, că aspectul cu Pluto a scos piatra la iveală? Şi că Luna e în casa a 8-a, guvernată de Pluto?” „Pluto, pisici!” [De fapt, a folosit nişte cuvinte mai… altfel. Ştiam eu că un astrolog de astrologie clasică cum e M. va da cu flit lui Pluto şi lu’ bietu’ Chiron.] „Stai niţel, vorbim de casa a 4-a, a domesticităţii, adică Racul cel guvernat de Lună.” „Exact, şi vorbim de bunuri de folosinţă îndelungată, clar casa a 4-a a Racului.”
Şi atunci, un sertăraş al memoriei s-a deschis cu resort. Un curs, odată, de marketing probabil, învăluit în negurile timpului, la care un profesor american vorbea de „white goods for mass consumption”, adică frigidere, aragazuri, maşini de spălat… mass consumption… adică Racul şi Luna.
O încântare harta asta! O hartă ca la carte.
IT AIN’T OVER ‘TIL THE FAT LADY SINGS
Ce n-am apucat să dezbatem, M. şi cu mine, este ce se întâmplă în continuare. Nu e gata până nu cântă grăsana. Adică Luna. Piatra s-a găsit, e-adevărat, dar într-o hartă orară ochiul se duce automat spre Lună, să vadă care este desfăşurătorul de evenimente şi mai ales aşa-numitul ultim aspect al Lunii. Înainte să părăsească semnul Fecioarei, Luna are o agendă foarte încărcată. Se vede, cum ziceam, cu Mercur Rx. Apoi cu Soarele, la care întâlnire ea se transformă în Lună Nouă (hm, nicidecum grasă, au contraire). Apoi intervine ieşirea lui Venus din Balanţă. Poate inelul va fi dus la bijutier, că Venus întră într-un semn guvernat de Marte şi se şi întâlneşte cu el. Apoi Jupiter dă în marşarier în Peşti. De ce să nu facă Luna o singură opoziţie, doar cu Uranus, înainte să iasă din Fecioară, dacă poate să facă două, adică una şi cu Jupiter. Poate M. se răzgândeşte sau nu-i va plăcea noua montură? Habar n-am. Vedem. Sigur M. mă va ţine la curent.
Oricum, ar fi bine să ducă inelul la bijutier într-o zi în care Luna face aspecte bune cu Saturn şi/sau Venus şi să adauge şi niţică aromă de Taur/ Balanţă, un Marte bun, un Soare zdravăn s.a.m.d. Apar dileme: să se ocupe de inel în toamna asta, că Venus va fi retrogradă şi Marte puternic şi asta ar favoriza restaurările de bijuterii? Sau să nu se ocupe, că Venus retrogradă ar încurca treaba? Mai degrabă prima variantă.
Lasă că ştie M. mai bine. Iar eu am ieşit cu totul din harta orară. Iată cum dau din astrologie orară în astrologie electivă, ele sunt domenii gemene dizigotice. Şi iată cum mă lungesc, în loc să aplic regula de aur a astrologiei orare care zice „dă răspunsul, închide cazul, gata.”
Gata.
Citiţi şi
Bărbatul Leu. Cine nu-l are să-l dorească!
27 iulie, cea mai lungă eclipsă totală de lună din acest secol
Luna Nouă în Rac din 13 iulie: Noua feminitate și lumea interioară
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
