Viaţa ca o ceașcă de cafea

Catchy

26 August 2016

Uneori viaţă este o ceaşcă plină cu cafea fierbinte, o cafea pe care ne-o dorim de când am deschis ochii şi până când apucăm strâns ceaşca de tortiţă. Prelungim plăcerea de a o pregăti: clătim ibricul de impurităţi sau praf, aşa cum aruncăm la coşul memoriei tot ceea ce ne-a rănit sau ne-a supărat cumva de-a lungul vieţii… Pe îndelete clătim şi ceaşca aceea albastră ce ne-a fost dăruită de ziua îndrăgostiţilor, aducem zaharniţa mai aproape şi borcanul în care am pus cafeaua preţioasă a sentimentelor noastre proaspăt râşnite (sau mai vechi), dar cu o aromă inconfundabilă.

Avem şi lapte proaspăt pentru a purifica cu albul celest întunecatul conţinut precum o noapte fără lună, dar ne place uneori chiar şi o picătură de whisky fin. Sau cognac când vrem să intensificăm emoţia… Apoi punem apa la fiert pe aragaz, adăugăm două liguriţe din pudra parfumată şi o linguriţă de zahăr, să ne fie viaţa şi mai dulce. Când vrem o aromă mai altfel, presărăm câteva granule de scorţişoară, aşa cum am zâmbi în treacăt unui chip frumos ce ne-a atras privirea la metrou sau pe stradă…

femeie cafea

Focul timpului ne fierbe lin licoarea magică. Ne aşezăm cu faţa spre soarele dimineţii sau spre ochii negri ai iubitului ciufulit şi încă nebărbierit, ce ne salută grăbit, aşezându-se. Prăjim şi pâine toast şi ungem frumos feliile, adăugând şuncă, brânză sau chiar miere, dacă gustul ne-o cere. Floarea din vază ne zâmbeşte, aburii cafelei ne inundă plăcut şi zâmbim vieţii şi soarelui, dar mai ales ne zâmbim nouă însene, zicând „azi este o zi minunată şi am să mă bucur de ea din plin!”.

Şi mulţumim cerului pentru ziua frumoasă cu soare, vieţii pentru tot ceea ce avem, părinţilor pentru ceea ce suntem, iubitului pentru dragostea oferită necondiţionat şi lui Dumnezeu pentru tot!

Fiecare îşi ia propria ceaşcă a vieţii în mâini. Unii o beau flămânzi, cu repezeală şi trec prin viaţă precum un tren de mare viteză prin gările mici, fără nume; fără simtă frumosul din locurile pe unde trec, fără să oprească în staţii să ia şi alţi călători. Alţii o beau pe îndelete, savurând fiecare înghiţitură şi o simt profund, până în vârful degetelor. Dacă nu suntem atenţi, o bem prea repede şi ne ardem cerul gurii cu lichidul clocotit, ajungând la zaţul amar al finalului total nepregătiţi să încheiem această plăcută experienţă. Şi, ca un făcut, ultima înghiţitură e cea mai bună şi eşti pe deplin conştient că se termină şi ai da orice s-o lungeşti puţin.

Nu ne place să o bem singuri, ci alături de cel drag! Bucuraţi-vă de aroma intensă şi faceţi-o să merite a fi savurată până la ultima picătură…

Guest post by Maria Gabriela Ionescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

„Nu, iubito, cum poţi să crezi aşa ceva?”

Iubirea este despre ceea ce rămâne după inimioare şi floricele

Acum am puterea să recunosc

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,050 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro