Vrei să fii soția mea, chiar dacă nu-ți voi fi niciodată fidel?

7 April 2015

Maria BertoldoCând s-a căsătorit, Dinu era foarte tânăr, abia împlinise 24 de ani. A întrebat-o simplu pe Doina: “Vrei să fii soția mea, chiar dacă nu-ți voi fi niciodată fidel?” iar Doina a răspuns și mai simplu: “Da”. El i-a promis apoi că va avea grijă de ea și de viitorii lor copii, că va apăra reputația familiei, iar ea a promis că va fi o soție devotată și o mamă model.

Decizia aceata i se părea lui Dinu cât se poate de firească, după doi ani în care Doina reușise, cu blândețe, să facă puțină ordine în viață lui haotică și să-i devină, oficial, logodnică. Nici el nu mai știa cum ajunsese fata asta obișnuită, aproape ștearsă, să se instaleze în casa și în viața lui și să devină aproape indispensabilă.

La trei de la căsătorie, cei doi soți aveau deja doi copii și nu-și reproșau nimic unul altuia.

Uneori, Doina era căutată la telefon de câte un binevoitor sau o binevoitoare care voiau să-i aducă la cunoștință anumite lucruri în legătură cu Dinu, dar ea le răspundea scurt “nu mă interesează” sau, dacă era mai obosită, îi invita să-și vadă de viața lor și închidea telefonul.

Dinu era un aritect cunoscut în urbe și un mare iubitor de artă. În plus, avea elocință, farmec și bani, astfel că era mereu înconjurat de o lume foarte colorată: pictori neînțeleși, actori scăpătați sau în devenire, studenți la Arte Plastice, poete debutante sau chiar cuminți profesoare de franceză. Le oferea mâncare și băutură, pe unii îi sponsoriza, altora le cumpăra lucrările și le ținea tuturor lecții de viață. Uneori îi întreba dacă știu să trăiască și se enerva când unii pretindeau că știu. Alteori îi întreba dacă au idee ce înseamnă să te afli într-o situație privilegiată și dacă au trăit vreun moment perfect. Apoi îi obliga să citească și să recitească Camus. Și bea pahar după pahar, fără să reușească vreodată să se îmbete. Ajungea acasă târziu, uneori spre dimineață. Doina nu punea întrebări, era, așa cum promisese, o soție devotată și o mamă model.

Two Women

Pe la 35 de ani, Dinu a cunoscut-o pe Ela. Nu pricepea ce cauta fața asta oacheșă de 18 ani printre artiștii lui veseli sau triști, așa că a întrebat-o ce-i cu ea acolo. Venise cu sora ei, profesoara de franceză, iubita pictorului. Credea că dacă asistă la o întâlnire de intelectuali o să audă numai vorbe de duh. Se plictisea, toți băteau câmpii. Abia terminase liceul și intrase la Conservator, studia pianul. Da, voia să-l vadă ziua următoare.

S-au văzut ziua următoare. Au mers în apartamentul în care locuise el înainte de căsătorie, nu se puteau afișa în oraș. Ea era virgină.

Peste o vreme îi cumpăra un apartament în care să locuiască singură și să-l aștepte. Ea îl aștepta cântând la pian sau citind Camus. Îi spunea că s-a aflat într-o situație privilegiată atunci când l-a întâlnit și că simte la fel când îl așteaptă. Că momente perfecte trăiește numai după ce el intră pe ușă.

Într-o zi s-au certat. El ar fi vrut să o elibereze, ea nu voia asta. El a insinuat că ea îl vrea pentru confortul pe care i-l asigură. Ziua următoare ea a pus apartamentul în vânzare. Nu a ajuns să-l vândă, s-au împăcat.

Și anii au trecut la fel pentru Dinu: muncă, bani, familie, băutură, femei. Și Ela, nu des, nu mult, niciodată de sărbători.

A devenit bunic, unul destul de distant, nu prea știa cum să se poarte cu copiii. Doina e o bunică foarte implicată. Nici acum nu-i pune întrebări. Pare mulțumită, copiii și nepoții o adoră.

Într-o zi, Dinu a făcut un infarct. Doina era lângă el, din fericire, practic i-a salvat viața. Acum îl bate la cap să-și ia tratamentul la timp, să mănânce ce trebuie, să nu bea și să nu fumeze. Uneori se uită amândoi la filme vechi sau ascultă aceeași muzică.

Pe Ela o vizitează tot mai rar. “Esti încă tânără, la 43 de ani încă mai poți să te căsătorești, să ai un copil”, îi spune. Ea nici nu vrea să audă. “Sunt femeia unui singur bărbat și acela ești tu”.

El tot nu poate înțelege. A ajuns chiar să angajeze un detectiv s-o urmărească pe Ela. Nu a avut ce să afle. Până și la concerte, femeia asta se duce tot singură.

Se gândește la toate femeile din viața lui. Unele de o frumusețe ireală, altele grozav de deștepte, una cu cei mai frumoși genunchi din lume, alta aproape nebună. Își ia rămas bun de la toate, iar ele dispar, una câte una, zâmbind. Rămâne Doina, de acum absolut indispensabilă. Și rămâne Ela, care nu vrea să plece.



Citiţi şi

Întoarcere în trecut? NO WAY!

Femeia modernă și magia Sărbătorilor: echilibru între tradiții și grija de sine

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ana / 25 August 2020 16:28

    o povestioara frumoasa

    Reply
  2. elide / 19 June 2015 15:42

    Precizez ca in cometariul anterior nu m-am referit la text ci la reactile celor ce l-au citit. Textul e scris bine si-mi place ca autorul nu-ti baga pe gat o concluzie, e impartial ca un redactor de stiri (sau cum ar trebui sa fie un redactor de stiri).

    Reply
  3. elide / 19 June 2015 15:34

    Cum rezuma unii totul la ei, cum eticheteaza tot ce nu corespunde setului lor de reguli, cum condamna oameni care au ales un drum care e altfel, desi alegerea lor nu-i prejudiciaza cu nimic! E dezamagitor!

    Like 2
    Dislike 1
    Reply
  4. Lavinia / 1 May 2015 11:13

    In ambele cazuri aceste femei s-au abandonat pe ele insele. Doina pentru copii iar Ella pentru barbatul pe care il iubea. Nu e nimic rau sa iti gasesti fericirea in copii dar sa ramai devotata unui barbat care te inseala iar tu sa accepti acest lucru, e o completa nebunie. Chiar daca el o avertizase ca nu ii va fi fidel, ea chiar la crezut… nu cred ca e bine sa te abandonezi oricat de nobila ar fi cauza pentru ca renunti la tine. Doina a devenit o bunica apreciata de copii si nepotii sai dar oare se simtea ea implinita din punct de vedere sentimental. Isi ingrijise copii cu devotament si asta a fost indeajuns pentru ea. Ba chiar a ramas alaturi de Dinu, fusese o mama si o sotie devotata. Ceea ce el nu merita. Ba mai mult, implicase o a treia persoana in acest joc, pe Ella care nu putea sa dea drumul, sa isi continue viata. Cele 2 femei au gresit ca s-au abandonat, ca au facut compromisuri de dragul iubirii. Dar iubirea adevarata nu iti va cere niciodata sa te compromiti, sa te abandonezi de dragul altuia. Daca vei face asta vei ramane doar o umbra, o reflexie obscura a persoanei iubite caruia i te-ai abandonat. Nimeni nu vrea jumatati de masura. Dinu avea parte de 2 femei, de 2 jumatati mai bine spus. 2 femei care formau un intreg. De asta nu se multumea cu una… Asa ca nu te compromite de dragul de a te abandona chiar daca iubesti enorm o persoana. Nu accepta jumatati de masura caci la final vei dori sa completezi puzzle-ul si vei constata ca lipsesc piese…jumatate din puzzle lipseste si nu vei intelege de ce ai ales o jumatate cand puteai alege un intreg!

    Reply
    • Melania / 20 June 2015 17:09

      scuze, dar mie datele mi se par insuficiente. sau poate asta e din punctul de vedere al barbatului?! depinde tare mult de ce-ti doresti de la viata asta. poti fi casatorita cu un barbat care sa se mai si jure ca nu te-a inselat si s-o faca pe la toate colturile, dar daca nu stii nu inseamna ca nu ai fost inselata, nu? mereu m-am intrebat cum o fi sa fii “cealalta”. si cred ca nu foarte placut. ca sarbatorile si zilele de nastere si alte zile speciale are sa le faca acasa , cu nevasta si copiii, la fel revelion, Craciun si Paste. nu pot condamna ce nu cunosc. poate ca profita femeia “cealalta’, dar eu chiar n-o invidiez si nu i-as lua locul niciodata. dar o inteleg pe nevasta. si nu zice povestea cand s-au casatorit. ca n-au facut-o acum. probabil cu vreo 40- 50 de ani in urma. sau macar 30. si cred ca a fost putin altfel atunci. iar daca as fi fost de acord, da ca sotie, nu ca amanta. fiindca mereu mi-am dorit familie, casa plina. nu singuratate. atat. de condamnat am invatat sa nu condamn, eventual sa incerc sa inteleg

      Reply
  5. Ioana / 9 April 2015 22:22

    La batranete soția a devenit indispensabila iar amanta doar una care nu vrea sa plece. Si dupa ce moare, ce o sa facă tânara ? Altfel, articolul mi-a plăcut.

    Reply
  6. anna / 9 April 2015 10:42

    ??? .. ce prostie de “povestioara “

    Reply
  7. MarkAlex / 8 April 2015 22:22

    Vreau sa o cunosc si eu pe Doina !!!! 😀
    O astfel de femeie e visul oricarui barbat !

    Reply
  8. Bookish / 8 April 2015 12:44

    In viziunea mea nicio femeie nu ar trebui sa se complaca in rolul de amanta. Ar trebui sa se introduca in scoli ceva cursuri de autostima, sa scapam cumva de prototipul acestei femei, pentru ca un asemenea comportament porneste din obiceiurile vazute, din lipsa increderii in sine, etc.

    Reply
  9. Britta / 7 April 2015 22:20

    Gretzos!

    Reply
  10. Razvan / 7 April 2015 18:18

    Ryo,nu exista “nu”. Regulile pe care le-ai enumerat se aplica strict la tine,nu si la altii.

    Reply
    • Ryo / 8 April 2015 14:09

      Vrei sa spui la mine care am respect pentru propria persoana? si se aplica la altii care NU AU respect pentru ei/ele insele ? ca de-aici vine totul. PS: Am primit si eu “oferte” de-astea “generoase” de la barbati care se credeau cadoul vietii si am zis “pas” si nu le venea sa creada ca e posibil ca o femeie sa le zica nu cand ei fac o asemenea oferta marinimoasa…ce mi-a ramas in amintire este aceasta mirare totala la refuzul meu. De unde aceasta mirare? pentru ca stiau ca altele, majoritatea, nu ar fi refuzat..

      Reply
  11. Ryo / 7 April 2015 14:59

    Raspunsul e NU. Nici o femeie nu ar trebui sa-si amaneteze viitorul si viata pentru o viata confortabila (cum a facut-o nevasta) sau pentru niste iluzii naive (ca a doua). Cand o femeie accepta astfel de targuri sa se gandeasca cum comportamentul ei influenteaza viata tuturor celor din jur, a societatii in general prin copiii pe care-i creste in atmosfera respectiva. Tot vad plansete pe acest site ca de ce nu-s barbatii barbati. De-aia. Pentru ca au fost crescuti de femei care au inchis ochii la aventurile sotilor si au acceptat ORICE din partea lor.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro