Articole despre amintire

Urc dealul ce duce spre voi, morţii mei divini, la cimitir. Vă văd crucea ţanţoşă de la distanţă şi vă salut plecându-mi capul „Săru’mâna, mamă!”, „Săru’mâna, tată!” Mă aşez în genunchi şi vă pup cu foc pozele ce vă surprind chipurile diafane. Apoi le mângâi. Şi iar le pup. Îmi …

Un sărut pasional plin de emoţie a devenit desuet astăzi. Unii preţuiesc mai mult viciile decât pasiunea. Şi eul nostru e un viciu care ne mânăncă tot timpul! E greu să mai găsim oameni care resimt dorul în mod plenar, autentic. Parcă toată viaţa noastră se amestecă cu mediocrul puls …

Ca de obicei, e un trafic de coșmar. Stau la semafor și mă uit ca o țață prin mașinile colegilor de trafic. Ce bine că mașinile nu au perdele sau draperii și că legea le interzice să aibă geamuri fumurii. Așa mai pot vedea și eu femei fericite, feminine, zâmbitoare. …

Nu am ştiut atunci şi nici acum nu ştiu cum a reuşit să intre în viaţa şi în sufletul meu. Era un loc cu mulţi pereţi şi baricade, dar a reuşit să treacă de fiecare obstacol. S-a ambiţionat, încăpăţânt ca un catâr, s-a luptat cu fiecare demon, i-a aflat fiecare …

Intuiţia este acel ceva de care ne legăm atunci când am ales ceva care se va fi dovedit pozitiv. Sau măcar bun pentru noi. Scânteia care a făcut diferenţa şi care, de cele mai multe ori, este amintită pentru a putea pune în cârca cuiva sau a ceva un rezultat …

Prima amintire cu țigani (nu, nu rromi) datează din una din primăverile copilăriei la bunici. Peste drum de casa bunicilor, care era așezată chiar la intrarea în sat, era o pajiște în mijlocul căreia înverzeau două sălcii bătrâne. Acolo am văzut prima oară (și ultima) o șatră de țigani. Eram …

De la ultima mare criză se gândea tot mai des la divorţ. Firea analitică nu-i lăsa niciun fir nedespicat în patru, opt, şaisprezece şi aşa mai departe, desigur, inutil, căci pierdea privirea de ansamblu şi nu se putea hotărî odată. Oscilaţia între posibilităţi o menţinea plutind deasupra vieţii, fără să …

M-am obişnuit cu lipsa ta, iubitule. Cu lipsa căldurii mâinilor tale, cu lipsa conturului buzelor tale, cu lipsa contopirilor noastre. Iar acum am ajuns să cred că ele nu au existat decât în imaginaţia mea bolnavă de iubire, de pasiune şi de dorinţă. Iar asta mă face fericită. Căci imaginaţia …

M-am regăsit în neprihănirea lumii. Și m-am spălat atunci de toate păcatele mele. M-am lepădat de toată mândria şi de toată trufia de până atunci. Și mi-am jurat credință eternă și devotament. Și mi-am promis că nu mă voi mai trăda niciodată, ca îmi voi fi fidelă până la moarte …

Într-un august liniştit de 2011 primesc un sms: „Mai ţii minte maşinile de carton, A? Oare mai sunt ele pe strada pe care ne-am cunoscut?” Nicio idee. Nici de maşini, nici de cine mă întreabă. Şi, totuşi, îmi nimerise numele. Cum? Intru în joc, scriu un catren, adaug ca indiciu …