Catchy W

Ce se întâmplă când gustul copilăriei te caută peste granițe? O soră, un borcan de magiun și un prun plantat în Provence aduc acasă, în fiecare toamnă, amintirea verilor de altădată. O poveste despre dor, identitate și bucuria lucrurilor simple — așa cum le făcea Mamaie.

Un text tăios despre felul în care Rusia lui Putin își duce războiul hibrid împotriva lumii și despre cât de ușor cad românii în capcana propagandei. Între expirați reciclați, pseudo-patrioți și nostalgii toxice, se conturează un peisaj dezolant al neputinței și al manipulării.

Fericirea în cuplu nu e un trofeu, ci un proces zilnic. Despre siguranță emoțională, pasiune, capcane și momentul în care trebuie să spui „stop”.

Orice alegere înseamnă o renunțare. Viețile pe care nu le-am trăit se adună ca niște fantome luminoase: uneori povară, alteori busolă. Cum să le privim cu seninătate?

Garry Kasparov avertizează: drumul spre dictatură începe cu cenzura. România, fără memorie și fără presă liberă puternică, riscă să repete istoria.

Pe măsură ce vara se încheie și ritmul toamnei ne cheamă înapoi la agende și responsabilități, psihoterapeuta Irina Pălărie ne oferă un ghid interior pentru a trăi această tranziție cu recunoștință, blândețe și prezență. Un interviu cald, care vorbește despre ritualuri simple, echilibru și grija pentru suflet.

Un manifest despre libertate și singurătate asumată, despre refuzul de a te pierde în turmă și despre prețul pe care îl plătește cel care rămâne fidel propriei conștiințe. Într-o lume tot mai uniformizată, curajul de a gândi cu mintea ta devine forma supremă de demnitate.

Milan Kundera (a jucat la cehi și la francezi) îi povestea cândva lui Philip Roth (a jucat la americani) într-un interviu: “Am învățat valoarea umorului în vremea terorii staliniste. Pe atunci aveam douăzeci de ani. Recunoșteam întotdeauna oamenii care nu erau staliniști, cei de care nu trebuia să mă tem, …

De la Socrate și până la eticienii contemporani – Singer, Nussbaum, Savulescu –, etica a rămas busola care însoțește progresul. O meserie discretă, dar esențială, care ne ajută să înțelegem ce preț are fiecare decizie și cine îl plătește.

Henri Bergson a ridicat râsul la rang de filosofie, văzându-l drept o forță socială și vitală. De la hohotul homeric la râsul în cuplu, descoperă de ce râsul este, prin excelență, semnul libertății.