Fiction and the City

Ucidera lui Ines de către oamenii regelui Alfonso al IV-lea, tatăl lui Pedro, îl mutilează sufleteşte. Nu mai are repere, îşi pierde credinţa, iar fărâma de umanitate se spulberă în momentul în care inima i-a fost smulsă din piept.

Anton Cehov, Arthur Conan Doyle, Michael Crichton, Oliver Sacks, Vasile Voiculescu și Florin Chirculescu – medici-scriitori care au lăsat în urmă nu doar tratate, ci literatură. Viețile lor, dubla vocație și mărturii în fragmente din operă.

„Un an în Provence” e mai mult decât o carte despre mutarea într-un sat francez. E o invitație subtilă la o viață cu sens, fără grabă, cu vin, lumină și clopote. Peter Mayle scrie cu tandrețe și umor despre lucruri care nu se demodează: tihna, simțurile și puterea detaliilor trăite. O recenzie în ton cald, cu trimiteri culturale și admirație sinceră.

Ultimul show Dior semnat Maria Grazia Chiuri e o declarație de dragoste către Roma — și, poate, un adio. Dar creatoarea nu dispare, ci reînnoiește scena.

Scrisă în anii ’50, dar publicată abia în 2020, această scurtă, intensă confesiune literară aduce în lumină o parte vulnerabilă și adesea ascunsă a scriitoarei Simone de Beauvoir: prietenia ei de tinerețe cu Elisabeth Lacoin — Zaza. Într-o Franță încremenită între religie și reguli, două adolescente își caută, cu încăpățânare, un …

Doina Ruști – Ferenike, Humanitas, 2025, cronică semnată de Petre Nechita Am citit Ferenike și simt nevoia să scriu la rândul meu, să consemnez cumva evenimentul ăsta. Am citit Ferenike! Nu în grabă, deși paginile se cer răsfoite, ci cu pauze mici, guri de aer trase în intensitatea narațiunii. Povestea …

În marginea cărții “Războiul nu are chip de femeie”, traducere din limba rusă de Ion Covaci, ediție revăzută și adăugită și note de Justina Bandol, editura Litera, colecția Carte pentru toți, 2019. Scumpă doamnă Svetlana Aleksievici, în curând vor fi trecut deja zece ani de când ați primit Premiul Nobel …

Problema timpului i-a preocupat pe scriitori încă de la Epopeea lui Ghilgameș. Nici nu e de mirare, din moment ce timpul, ca temă literară, e un zăcământ inepuizabil de inspirație. În fond, oricât am încerca noi să-l măsurăm, să-l fixăm într-un cadru rigid, să-l controlăm, el ne are pe toți …

Într-un sat din Transilvania, 6 iunie “Convoiul motorizat s-a oprit la intrarea în sat. Însoțitorii prințului au venit cu trei Rovere negre, clasice. Cei din presă au parcat și ei autoturismele de cealaltă parte a șoselei. S-au așteptat unii pe alții, adunându-se la marginea satului ca într-un ritual tacit de …

A devenit obositor, redundant și chiar clișeic să citesc în literatura feminină contemporană despre soți care își bat nevestele și tați care își abuzează fiicele – o realitate tristă, fără îndoială, dar împinsă la extrem prin intermediul ficțiunii, de parcă am trăi cu toții în Afganistan. În acest context, a …