Love me

Nu știu cât va dura.
Nu știu dacă ne vom consuma până la capăt sau vom rămâne blocați în tensiunea asta care ne ține vii.

Bătrânii spun că Cine se aseamănă se adună, în timp ce psihologii afirmă că noi oamenii suntem “oglinzi” și îi atragem în viețile noastre pe cei asemenea nouă. Dar ce se întâmplă când aceste legi nescrise sunt încălcate?

Într-o seară, o fată a intrat într-o secție de Poliție, strigând că a fost violată. Polițiștii au trimis-o acasă, pe motiv că arăta și se purta de parcă ar fi fost beată. Fata avea 12 ani.

“Și eu” nu va însemna niciodată “te iubesc”. Așa cum “și mie” n-a fost nicicând sinonim cu “mi-a fost dor”, ci cu “mi-a fost indiferent”.

Ce făcea Ion Duvac nu este terapie.
Aceasta este violență. Este hărțuire. Este abuz de putere. Este exploatarea vulnerabilității unei femei de către un om care ar fi trebuit, prin însăși profesia sa, să o protejeze.

Text de autor despre un divorț amânat, o prăbușire și anii în care cei mai apropiați au ales să nu ajute. Despre rușine, judecată, bani numărați și un singur om care rămâne. Dragostea nu are reguli. Dar are respect.

În Marea Britanie, una din patru femei a fost violată sau abuzată sexual până la vârsta de 16 ani. Unul din șase copii a fost abuzat sexual. Ce se întâmplă în țări, ca România, unde astfel de plângeri au fost pedepsite cu și mai mult abuz?

Adolescenții nu „se rătăcesc”. Se caută. Iar uneori, ceea ce descoperă despre ei înșiși îi pune pe gânduri pe părinți, îi sperie sau îi face să creadă că „e ceva în neregulă”. Nu e.

Un text inspirat de articolul Vă salută o amantă oarecare.  Dacă intuiția te va aduce vreodată pe această pagină, sper ca asta să te găsească pregătită pentru un adevăr intact. Sunt ceea ce crezi că sunt. Sunt îndoiala pe care, sigur, ai avut-o uneori. Sunt ceea ce ți-a spus primul …

Cu străinii ne controlăm. Acasă, unde ne simțim în siguranță, cedăm și vărsăm ce am strâns peste zi. Dar siguranța nu e permisiune, iar iubirea nu poate duce la nesfârșit. Cine din viața ta ar merita azi mai multă grijă — sau măcar un „iartă-mă”?