Life Bites

Brooke Shields și Eva Ionesco au fost expuse public ca „îngeri inocenți” și „copii-muze”, cu complicitatea propriilor mame și indiferența unei societăți care a ales să privească în altă parte. Lecția lor amară: trauma nu se șterge, iar exploatarea continuă sub alte forme.

Într-o societate tot mai obosită și fragmentată, răul devine banal, iar adevărul – opțional. De ce tăcem în fața nedreptății? Ce ne-a adus aici și ce putem schimba? Un articol despre frică, complicitate pasivă și rolul pe care fiecare dintre noi îl are în apărarea valorilor morale.

Două destine artistice se întâlnesc pe muchia fină dintre premoniție și obsesie: Victor Brauner, pictorul care și-a pierdut ochiul exact așa cum se pictase pe sine cu opt ani înainte. Tennessee Williams, dramaturgul care se temea de sufocare și a murit chiar așa, sufocat.

Știți cum e vorba aia, „de ce ți-e frică, nu scapi”? N-a trecut mult de când mi-am exprimat teama că vor ajunge toți românii să-l cunoască pe dl Bolojan… Nu vreau să vă sperii, dar ăsta e doar începutul… Început privit cu speranță încă de mulți cei care își doresc …

E-atâta-nverşunare-n neamul românesc zilele astea, un du-te-vino-al neliniștilor, neajunsurilor, durerii, dorului și neputinței, al ghimpelui care-mpuroiază mocnit în carne până-și varsă puroiul pe dinafară, al caprei vecinului ce musai să dea ortu‘ popii, trăsni-o-ar, că prea behăie-aiurea printre uluci. Citesc de când mă știu, pot adăsta cu orele tot răsfoind …

Nu înțeleg. Pur și simplu sunt uimit de uimirea pe care o mulțime de oameni o încearcă vizavi de trădările, alianțele ad-hoc, numirile unor… în tot felul de funcții importante de la cele mai înalte niveluri și până la cele mai mărunte posturi călduțe și foarte bine plătite din toate …

Un eseu ironic și lucid despre cum o glumă din comunism a devenit filozofie de viață în 2025. Cu Wilde, Pleșu, Russell și un strop de dolce far niente made in România. Cei trecuți de o anumită vârstă (care au trăit măcar 30 de ani în comunism) știu exact tonul …

Să ai grijă de părinți sau bunici pe măsură ce îmbătrânesc este o responsabilitate pe cât de mare și nobilă. Însă, odată cu trecerea timpului, provocările fizice și medicale devin mai complexe. Iar eforturile unei familii – oricât de bine intenționate – pot să nu mai fie suficiente. În astfel …

Ciobănașul nostru mioritic nu se mai sacrifică pe el. Își sacrifică doar… mioarele Nu știu câți dintre cititorii noștri obișnuiți sunt interesați de reorganizarea de la Senat. Eu însă continui să vă povestesc ce se întâmplă, pentru că știu sigur că (încă) colegii mei, dar și cei de la Camera …

Spunem des că oamenii ne pot dezamăgi, dar câinii – niciodată. Poate pentru că n-au învățat trădarea. Sau pentru că iubirea lor nu cere, doar oferă. Un câine, fie el de rasă cu pedigree ori găsit în fața blocului, schimbă o casă, dar mai ales schimbă sufletele. Ne face mai …