Articole despre blandete

Când m-am întors în țară (definitiv, credeam pe atunci, acum nu mai spun niciodată, niciodată), am ieșit din aeroportul Timișoarei, m-am pus în genunchi și am pupat pământul. Nu poposisem mult în Italia, doar vreo trei ani, timp în care mai venisem în vizită. Dar îmi era așa de dor …

De câteva zile îmi e dor. Aşa, carnal. De blândeţe şi bunătate. De tăceri. De oameni care zâmbesc fără subînţeles ori pentru că o impune contextul, ci pentru că aşa simt. O fac din tot sufletul, pentru că sunt buni, şi blânzi, şi înţelegători. Contactul cu astfel de oameni e ca …

Îi văd uneori. Ea scundă, el mai înalt. Haine de-o vârstă cu ei, pielea și umbra asemenea. Calcă domol, oprind parcă secundele în loc, aplecați de viață, mână-n mână. Ea vorbește… de fapt șușotește ușor în jos, el zâmbește senin, privind înainte. Încă mai au ceva să-și spună, îmi zic, …

Credeai că e sentimentul ăla fulgerător, când te întâlneşti cu cineva şi ai senzaţia că vă ştiţi de când lumea. Ei bine, nu e întotdeauna fulgerător. De fapt, rareori e fulgerător :), dar, când vezi pentru prima oară o persoană care comandă la restaurant, peste masă de tine, fără să …

Iubirea? Întotdeauna credem că știm totul despre iubire. Dacă am trăi încă o mie de vieți și tot nu am afla ceea ce le este dat altora să știe într-o singură clipă. Tot ceea ce scriu aici este căință adevărată. Îi vedeam adesea ținându-se de mână, mergând aproape lipiți unul …

Nu vine, nu, nici azi nu vine. Degeaba stai cu ochii pironiți pe clanță și-ți muști buza pe interior. Te prefaci că citești când doar dai paginile la o parte, nu vezi nimic, nu înregistrezi, în mintea ta se scrie o altă carte. Una de care ți-e teamă, în final, …

Soarele e încă jos, pieziş, aşa cum stă mereu între solstiţiu şi echinocţiu, prezent doar cât să ne salveze de hipotermie şi depresie. Mă bucur vag de ultima duminică leneşă într-un anotimp incert, cu ceaiuri şi deserturi prin librării şi cafenele. Semănăm atât de mult încât ne acceptăm intuitiv, cu simpatie nedisimulată. Îmi povesteşte …

Aveam vreo zece ani când unchiul meu a fugit din spitalul de nebuni de la Alba Iulia. Nu voi uita nicicând imaginea lui, stând pe fotoliu şi luptându-se să îşi ducă lingura la gură. Mâinile îi tremurau. I se citea teroarea în ochi, ca unui câine hăituit: „Nu mai puteam, …

Bănuiesc eu că nu toți armăsarii ajung în rai… Ba chiar, dacă e să fim riguroși, tropăie pe acolo și destule gloabe, numai fiindcă  au tot dat acatiste în pernă. Numai că, uite, s-a făcut deja vineri și, chestiile astea drastice mi-au cam ieșit din cap, lăsând loc doar libertăților …

Recent am revăzut, transpusă cinematografic, povestea lui Temple Grandin, autoarea best seller-ului “Gândesc în imagini. Autismul și viața mea”. Temple Grandin, doctor în științe al Universității din Illinois, profesor colaborator la Departamentul de Zoologie al Universității de Stat din Colorado, lector în cadrul conferințelor despre autism. Temple Grandin, ea însăși …