Articole despre conversatie

Sătulă de serviciul de weekend la un spital din zonă, m-am hotărât să mă angajez, tot ca recepționistă, la un hotel din apropierea casei, aflat cam la 20 de minute de mers pe jos. Văzusem, nu de mult, „The Night Manager” și ceva din filmul acela cu hoteluri de lux …

“Este rușinea… cea care îmi arată privirea celuilalt și pe mine la capătul acelei priviri” – Jean-Paul Sartre O mare parte din viața de familie se petrece în bucătărie. Durerile noastre emoționale, ca și cele mai puternice hohote de râs, când tata vine cu cămașa întoarsă pe dos, se desfășoară …

Am intrat între două întâlniri în cafeneaua micuţă de lângă birou, să mănânc o salată. Cafeneaua micuţă înseamnă trei mese, de obicei ocupate la prânz de corporatiştii din zonă, dornici să mănânce mai sănătos decât la mall. Un mediu intim „în grup”, aş spune. În ideea în care e intimă …

Stau pe canapea, cu paharul de vin într-o mână și a zecea tigară – într-o oră – în cealaltă mână. Mă duc să dau un telefon, îmi zici și apoi văd cum intri în baie cu paharul de vin și pachetul de ţigări… semn că te așteaptă o conversație mai …

E bine când pleci, când te duci să vezi altceva, să întâlnești alți oameni, alte fapte, alte gusturi, alte povești. E bine când te întorci, le pui pe toate într-un teanc, așezi teancul bine să nu-l pierzi și apoi începi să-ți amintești… Cea mai gravă problemă am avut-o cu dușurile. …

Şi m-am aplecat şi am suflat uşurel deasupra Sorinei „Dormi?” şi ea a tresărit „Nu dorm. Vorbeam cu cineva.” şi eu am zis „Cu cine?” şi ea a zis „Cu Dumnezeu” şi eu am zis „Trebuie să vorbeşti mai puţin cu el. Te învaţă numai prostii” şi ea a dat …

Mi-e dor de tine. Am făcut-o lată. Nu am căutat, nu mi-am dorit, nu mi-am dat seama la timp. La întrebarea „există prietenie între o fată şi un băiat?” răspunsul ar fi: există. Acum, depinde şi de conversaţii. Cele mai banale conversaţii, cu persoana potrivită, te fac să te îndrăgosteşti, …

– De ce nu porţi cercei? Întrebarea căzuse ca un trăsnet între noi. Până atunci schimbasem numai câteva amabilităţi. Era soţul unei colege. Ajunsese prea devreme şi o aştepta acum în biroul mare, tip hangar, pe singurul scaun liber care se nimerise să fie chiar lângă mine. Nu mai purtam …

Deşi ne cunoaştem de ceva timp, până acum nu am avut curaj să-i spun nimic care să nu fie în legătură cu proiectul la care lucrăm împreună. Dar poate că ea a observat deja că vocea îmi tremură, că gesturile-mi sunt ezitante şi că gândurile mi se adună mai greu …

Am un fel de rubedenie despre care nu mai ştiu nimic de multă vreme – nu că m-ar omorî grija – care, printr-o singură replică, defineşte una dintre însuşirile de care i-aş lipsi bucuros pe toţi cei care trec prin viaţa mea. În copilărie, când mama, tata sau mai ştiu …