Articole despre dezamăgire

Obsesia mea pentru T. nu s-a domolit după prima partidă, așa cum credeam că se va întâmpla. Ba din contră, s-a accentuat. Speram să fie la fel ca și prima dată când mi s-a întâmplat să fac o obsesie pentru un bărbat, dar m-am înșelat amarnic. Prima dată, după ce …

Văd lumina zilei într-o zi de vară. Într-un mic orășel din Câmpia Română. Într-o familie modestă, dar bogată în ale vieții. Cresc cu principii sănătoase și respectul la îndemână. Nu fac naveta la biserică, dar pe EL îl am cu mine tot timpul. Până și astăzi, dupa patruzeci de ani, …

M-ai făcut să trăiesc fiecare moment, cu sare și piper. M-ai culcat la pământ ca să învăț să mă ridic. M-ai băgat în viața oamenilor să-i pot cunoaște, m-ai pus în fața lor să-i pot alege. M-ai călătorit până la răscruci să-mi aleg drumul singură, așa cum m-ai pălmuit cu …

Înainte de toate, un film – ca şi un text literar – trebuie să fie construit pe o idee puternică, relevantă. Nu neapărat originală. Originalitatea nu trebuie să fie un scop în sine şi, de altfel, e aproape imposibil de atins în ceea ce priveşte conţinutul (la formă mai sunt …

Cândva, mai prin zorii vieţii, eram sigură că ştiu. Cu cât eram mai tânără cu atât ştiam mai bine totul, mai în detaliu, mai sigur şi fără de echivocuri care să strice bunătate de Eden sufletesc. Apoi brusc, timpul a măsurat nu doar zile şi ani, ci şi experienţe de …

Dacă mi-ar cere cineva să răspund, pe loc, care sînt adevărurile la care am ajuns pînă la vîrsta de 40 ani, i-aș spune, în primul rînd, că nu poți face nimic în viață fără să crezi. Trebuie să crezi. Fără credință – și credința nu trebuie amestecată neapărat cu religia! …

De ce am ierta? Ce înseamnă până la urmă “a ierta”? Nu știu să dau acum o definiție exactă, dar știu ce nu înseamnă: nu înseamnă că acceptăm răul făcut de cealaltă persoană și nu înseamnă că facem celui/celei care ne-a rănit un favor dacă alegem să iertăm. Pentru că iertarea …

Nu l-am înțeles atunci. Avea vreo cincizeci de ani, nevastă, trei puradei la facultate, un socru în îngrijire. Noi îl iubeam. Nici un prof nu era mai iubit decât el. Așa, de toată școala. Era de modă veche. Cum nu se mai fac astăzi la facultățile care îi acceptă pe …

Şi se face că sunt iarăşi acasă, acolo unde am copilărit, în căsuţa de la ţară. Mi se întâmplă tot mai des să urc în podul casei, un pod cu bârne groase de lemn pe care în copilărie îl numeam “Podul secretelor”. Pe atunci mi se părea imens, cu cotloane …

-Păi… m-am gândit să scriu ceva despre Silvana! Sincer, nu mă gândisem să scriu despre nevastă-mea, dar Ema e colega şi prietena ei şi nu aveam nevoie de scandal acasă, aşa că mai bine spuneam şi eu ce vor ele să audă şi mă lăsau în pace să mă chinui …