Articole despre disimulare

Am obosit. Mă simt atât de neputincioasă și incapabilă. Mă apasă o greutate atât de mare, încât îmi vine să urlu, dar sunt mult prea epuizată ca să fac asta și stau doar, ca paralizată, incapabilă să fac cel mai mic lucru pe care mi-l propun. Privesc în gol… De …

„De ce să porţi o mască, dacă nu mai ai chip? Înainte, puteai purta mască, fiindcă aveai un chip; acum, când chipul a dispărut, masca nu mai are rost.” –  Emil Cioran. În vara aceasta a fost invazia unor omizi cu totul neobișnuite, în grădină era ca toamna, pentru că …

Până recent, am avut câteva luni, una dintre cele mai grele perioade. Şi profesional, şi personal, a părut că se îneacă şi catargul, nu doar corabia. Am avut câteva momente în care m-am urcat la volan fără destinaţie, doar să îmi golesc mintea şi să îmi repet că atât timp …

Îmi plăceau iubiții mamei. Cred. Sau am învăţat să-i accept. Cred că atunci, în copilărie, am învăţat şi dezvoltat abilităţile sociale care mai târziu m-au făcut omul care sunt azi. Le zâmbeam, îi acceptam în preajma mea cu politeţe, chiar dacă undeva, în interior, aş putea miza că sentimentului i …

Când bunicu-mi spunea mai în glumă, mai în serios că „Femeia e dracu’ pe pământ”, nu-l credeam. Cu timpul şi cu experienţa vieţii, am ajuns la vorbele lui. Da! Aşa este! Zace o răutate-n noi cum nu vă daţi seama, chiar dacă ne este greu să recunoaştem. De câte ori …

Esența feminității, zic unii, constă în vulnerabilitate. Ce bărbat și-ar dori lângă el (în tot locul, inclusiv în pat) un jandarm? Nu că aș avea ceva cu jandarmii, dar ordinea publică stradală și cea din dormitor sunt două lucruri complet diferite. Chiar cu cătușe de blăniță și centiron pe post …

Îşi amintea viaţa, deşi nu o trăise încă. Nu până la capăt. Nu cum spun alţii că o viaţă merită trăită. De fapt, nici nu ştia unde-i este capătul şi dacă exista de fapt un capăt anume. Şi-a închipuit viaţa de parcă ar fi fost întru totul a lui. De …

– Nu pot, bre, tataie, am treabă! Nu pot sa iau pâine sau să ud grădina sau să te ajut cu păsările. Sunt în vacanţă, nu pot! – Cum adică, mă, Răducule (sau Monico sau Sănducule… numele celor trei nepoţi), cum vine asta că nu poţi? Păi, mă, tată, eu …