Articole despre impacare

Trecutul ar fi bun de geolog, săpăturile lui duc întotdeauna la minereu. Îmbrăcat în haina frumoasă a lui „a fost odată”, capătă această patină magică a indeterminării, a suspendării într-o veșnicie palpabilă, trăită și murită, în același timp. Când ai mei mi-au cumpărat prima pereche de teniși Drăgășani, aveam aproape …

Se întâmplă uneori și asta. Se întâmplă ca femeia pe care o cunoști atât de bine să se transforme. Din soția ta înțelegătoare, prietena ta și mama copiilor tăi, să devină o țață, o femeie obosită care-și varsă nervii, frustrările și toanele pe tine. Începe ca o zi obișnuită. Ai …

Această întrebare mi-am pus-o în repetate rânduri atunci când am iubit și am ajuns la concluzia că nu este suficientă. O persoană se poate îndrăgosti de mai multe ori, dar de iubit nu poate iubi de prea multe ori. Rar ți-e dat să trăiești o mare iubire și cu atât …

Eram la vârsta aceea a amurgului, nu încă a nopţii, când  peste simţuri se lasă un fel de cenuşă şi când cenuşa aceea aşezată, cumva frumoasă, tăcută, pe care unii o numesc împăcare, alții – resemnare, iar alţii, catastrofă, izbucneşte dintr-o dată în flăcări de o sălbăticie atât de eroică …

De ce doare iubirea? De ce nu simțim bucuria ei? De ce vedem în ea ceva care ne face să renunțăm la noi? De ce nu ne bucurăm de ea ca de minunea ce ne învăluie inimile? A iubi e un somn greu din care, atunci când ne trezim, ne …

Când vine vorba despre despărțire, femeile sunt cele mai vulnerabile, din toate punctele de vedere. Social, pentru că se termină o perioadă a ieșitului în societate la brațul unui bărbat, cu toate atuurile pe care le propune această ipostază (imaginea publică este încă un tabu, mai ales în societatea modernă …

În linvingul semi-obscur şi tăcut, Ruxandra cinează dusă pe gânduri. Umbre din trecut îi ţin de urât şi o conduc pe tărâmuri de mult uitate. Din iureşul amintirilor una izbuteşte să pună stăpânire pe ea, atingându-i cele mai fine coarde ale simţirii ei… Era o după-amiază însorită de toamnă. Ruxandra …

Ne despart de obicei trei-patru zile, uneori chiar și o săptămână. Ne găsește apoi camera lui goală, ordonată și simplă, abia pășind înăuntru și, în următoarele minute, pe jumătate goi. El intră nerăbdător, nici nu se chinuie prea mult, fiindcă hainele au învățat să cadă singure, iar corpul meu tânjește …

În fața mea, un munte care plânge. La fiecare secvență pe care mi-o povestește cu respirația întretăiată și gesturi care trădează o emoție încă puternică, deși vorbește la trecutul continuu, se oprește câteva secunde bune și își duce mâna la ochi, încercând să-și inhibe lacrimile. „Și băieții plâng câteodată”. De …

„Fericirea scrie cu litere albe pe o coală de hârtie albă” – Henry de Montherlant Sunt milioane de călători pe tot globul… dar nu toți ajung înapoi acasă. Și nu-ți iubești casa niciodată mai mult decât atunci când ești plecat și departe de ea. Decât atunci când nu poți parcurge …