Azi nu te las să vorbești. O gură poate fi ocupată numai cu o altă gură. Așa cum două buze se lipesc perfect una de alta.
Femeie, tu să taci! Azi doar privim. Nu în tabletă sau în telefon. Nici în oglinzi ce mint aievea. Azi mâinile vorbesc. Au să își spună atât de multe.
Femeie, tu să taci! Căci ai vorbit destul. Ține-ți cuvintele acasă. S-au strâns destule printre ploi și ape reci. E suficient să îți ascult tăcerea. Atât de frumos adie orice șoaptă ce-o rostești.
Femeie, tu să taci! Ești mișto când nu mai spui nimic. Azi suntem ca două țigări ce se fumează singure. Când două fumuri își vorbesc despre trecut.
Femeie, tu să taci! Azi două trupuri își rostesc silabe. Ca două viori ce-și mângâie cu patos corzile. Ca două clape ce se întâlnesc pe-același pian al ființei.
Femeie, tu să taci! EÈ™ti prea miÈ™to atunci când taci È™i totuÈ™i spui… atât de multe!
Pe Alex îl găsiți și aici.
Citiţi şi
Jurnal de Arizona: Dragă singurătate
Ce se întâmplă dacă mă suni, dacă mă auzi? Te rog, vorbește cu mine!
Nu-mi cereți numărul meseriașului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
