Când erai copil, Crăciunul semăna un pic mai mult cu ce vedeai prin filmele americane sau măcar așa ți se părea ție că este, fiindcă aveai imaginația aia tipică, Disney, de copil care încă trăiește cu impresia că Moș Crăciun există. Parcă totul era altfel fiindcă erai atât de visător, încât credeai în scrisorici parfumate cu scorțișoară și magia sărbătorilor.
Acum ai crescut și magia sărbătorilor ți s-a transformat în cantitatea de alcool pe care trebuie să o bei ca să suporți întrebările inoportune ale rudelor despre tot felul de lucruri, care sunt, de fapt, propriile lor frustrări, proiectate pe tine. Norocul tău că te-ai nimerit la masă cu toată familia și-ai băut trei pahare de ipocrizie cu vărul Gicu, de-al cinșpelea, cu care nu ai nimic în comun, dar trebuie să stai la masă fiindcă e magia sărbătorilor de vină. De aia trebuie să stăm toți să mâncăm salată de boef, să ne uităm la manele la TV, fiindcă bunicul vrea să vadă Crăciunul Manelelor și nimeni nu vrea să îl supere că e cel mai bătrân.
Și toți tinerii din familie preferă să folosească absolut orice gadget și canal de socializare ca să ignore cu brio ce se întâmplă în realitate, în timp ce expun virtual o realitate care îi coafează pe ei. În timp ce probabil, pe interior, fiecare are propria poveste, fie că e pozitivă sau negativă, dar pe care nu trebuie să o împărtășească la masa de Crăciun. Nu vor să strice magia sărbătorilor. Așa că zâmbesc fals, mai bagă un Snap și-un filtru pe Instagram în timp ce râd de ruda aia care se îmbată criță în fiecare an. Și care spune aceleași povești, aceleași glume și are aceleași reacții la tot.
Cam acum o să înceapă o ceartă în familie, pe care mama să încearcă să o liniștească, în timp ce pe fundal un manelist urează Crăciun Fericit și pace în familie. Acum toată lumea se așază sistematic la locurile lor, ca într-o piesă de teatru. Ca piesele unui puzzle prăfuit pe care l-ai scos din pod doar ca să îl arăți musafirilor. Și normal că toată lumea s-a așezat acum, doar a scos mama sarmalele și țuica. Se întreabă fiecare membru al familiei cam câte sarmale să servească și, brusc, se uită de toată cearta, de toate glumele proaste și de postările pe site-uri de socializare și de câte like-uri s-au strâns. Nici manelele nu se mai aud pe fundal, semn că la masă sarmalele de Crăciun se mănâncă cel mai bine în liniște.
Sarmaua, această legătură profundă între generații și acest instrument de șters memoria în favoarea umflării burții și construirea stratului adipos, care ne ajută să trecem prin iarnă cu mai mult de-un dres și-o fustiță scurtă.
Crăciunul se sărbătorește în familie, iar la final toată lumea primește cadouri și răsuflă liniștită că a trecut și seara asta și abia la anul trebuie să mai suporte piftia aia lipsită de gust și privirile dubioase ale rudelor cu care, dacă nu ar fi Crăciunul, nici nu ar vorbi sau interacționa vreodată.
Guest post by Ana-Maria Gheorghe
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
