“Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.”
Aș vrea să știu dacă sunteți de acord cu ce spunea Dostoievski acum 150 de ani.
Cât, ce, când? Ce-i prea mult, prea devreme, inadecvat? Îi încărcăm cu ale noastre sau îi ajutăm să crească, să fie pregătiți pentru propriile încercări?
Citiţi şi
Liniștea părinților tăi este responsabilitatea noastră
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
