Every Day A Good Day este o propunere uimitoare de a analiza ritualurile nipone într-o grădină ce pare aievea.Spectatorul e invitat să își mobilizeze toate simțurile. În spatele unui ton ușor dulceag și poetic, Tatsushi Ōmori oferă, de fapt, o teribilă analiză a stării femeilor din Japonia.
Every Day A Good Day este filmul perfect pentru a scăpa de anxietățile din zilele noastre. Pe un ritm subtil, care urmează anotimpurile anului (există, în film, și cel al rouăi albe, al frigului extrem), într-un interior tradițional japonez rafinat și liniștitor, privitorul este introdus, odată cu eroina/ Noriko, în toate secretele ce țin de ceremonia ceaiului: «degustarea wagashi-urilor (deserturi tradiționale japoneze – n.n), cum să pliați șervețelul, deschideți ușa pentru întâmpinarea oaspeților, amestecați ceaiul și lăsați să cadă ultima picătură de apă».
Departe de a fi doar un film despre ceremonia ceaiului din Japonia, așa cum am putea crede, după ce-am privit afișul, Every Day A Good Day împrumută meticulozitatea unui etnograf pentru a reproduce cât mai îndeaproape acest fascinant ritual. Pelicula urmărește o experiență culinară, dar în egală măsură și spirituală a eroinei principale. În Every Day A Good Day, cineastul Tatsushi Ōmori adaptează un bestseller japonez și-i oferă actriței Kirin Kiki un ultim, dar sublim rol. Provenind dintr-o familie de artiști – tatăl său, Akaji Maro, un celebru coregraf, dansator butō -, cincagenarul Tatsushi Ōmori (el însuși actor și regizor) se bucură de o bogată filmografie, iar producțiile sale au fost adesea selecționate la festivalurile de gen de la Locarno, Tokyo sau Berlin. Odată cu Every Day A Good Day relatează aventura interioară a unei vieți; prin ritualul ceaiului, viața devine destin. În armonie și cu multă delicatețe, Kirin Kiki oferă cinematografului un ultim rol, serios și subtil, unde arta ceremoniei ceaiului se transformă într-o celebrare a artei unei actrițe, care pare să atingă esența grației și a sacrului. Așadar, o privim îmbătrânind, asistăm la modificarea trăsăturilor de-a lungul anilor, cât și la încercările vieții. Doar lecțiile de preparare a ceaiului rezistă din sezon în sezon, câștigând în profunzime.
Bunăoară, într-o casă tradițională din Yokohama, Noriko (o tânără care încă locuiește cu părinții săi) și verișoara ei – Michiko – se inițiază în ceremonia ceaiului. La început, concentrată doar pe cariera sa, Noriko se va lăsa sedusă, în final, de gesturile subtile ale doamnei Takeda, exigenta ei profesoară. De-a lungul timpului, aceasta descoperă aroma momentului prezent, conștientizează mai ușor ritmul shimbării anotimpurilor și încet-încet își modifică perspectiva asupra existenței. Așdar, Michiko va decide să urmeze o cale complet diferită. Aflăm, bunăoară că, în Japonia, două verișoare se regăsesc în plină căutare a sensului atât al vieții profesionale, cât și sociale. Prin urmare, fără prea multă convingere, se angajează în cursul de inițiere în arta tradițională de preparare a ceaiului. Așa se va deschide parcursul spiritual și profesional al celor două tinere, pe parcursul anotimpurilor ce poartă denumiri poetice. Rezultatul va fi cu adevărat sublim. Legătura complexă dintre Noriko și doamna Takeda, emoțiile sincere și delicate care apar din aceasta asigură momente de mare subtilitate în acest delicat film. Takeda o ajută să facă față evenimentelor majore din viață. Zâmbim adesea în fața complexității gesturilor pe care tinerele fete le vor folosi la îndemnurile și după învățăturile maestrei, înainte ca sezonul să se schimbe și, odată cu anotimpul, tot ceremonialul! Kirin Kiki chiar se bucura de reputația specială de „bunică ideală”.
La debutul acestui meticulos lungmetraj, spectatorul se poate gândi la comediile japoneze, dar în maniera lui Michel Deville, căci subiectul, înscris în viața cotidiană, invită la blândețe și la râsete. Apoi, în tăcere, lungmetrajul se îndreaptă spre o reflecție crudă, pentru că evocă dificultatea tinerilor de a-și găsi un loc într-o societate clădită pe excelență la locul de muncă. Cineastul indică starea femeii nipone, regăsită – de obicei – în locuri de muncă de rang inferior sau în serviciul familiilor lor. Imaginea este absolut uimitoare, permițând spectatorului să admire interioarele casei doamnei Taketa, dar și să reproducă ciclul anotimpurilor. Camera de filmat ne invită uneori în afara caselor, indiferent dacă este vorba de litoral sau de această grădină „magică” în care se pregătește ceaiul. Asistăm la o bogăție de culori, la vibrația clorofilă și la jocul luminii. Toate simțurile spectatorului sunt provocate. Regizorul se joacă și cu efectele sonore folosindu-se de aplicații rare. Mișcarea unei uși, pașii înăbușiți ai unei eleve pe covorul tatami, vântul alunecând prin fereastră, foșnetul unui prosop, apa care fierbe, se transformă într-o experiență emoțională fără precedent. La aceasta se adaugă uimitoarele imagini ale deserturilor sau prepararea ceaiului care stimulează stomacul. Inspirat de un eseu autobiografic de mare succes în Japonia, filmul se sprijină pe suportul actriței Kirin Kiki (superstar în Țara Soarelui Răsare). Regretata actriță devine sufletul acestei filmul, întruchiparea unei anumite arte de a trăi (ea nu-și scoate niciodată kimono-ul, evită să meargă pe liniile covorului de tatami). Încă o dată, talentul său ne atinge inimile, iar ultima scenă a filmului răsună ca un mesaj testamentar.
Every Day A Good Day devine o experiență cinematografică care bucură și care îl conduce pe spectator să își interiorizeze propria relație cu viața. Pe lângă faptul că este o simpatică oglindă a stărilor noastre de spirit, pe cât de minimalistă și intimă, pelicula este și o experiență senzorială în afara timpului, o poezie filmată ca o odă a anotimpurilor, a momentul prezent și un îndem de a savura dulceața vieții. Tatsushi Ōmori își face timp pentru a-și observa personajele, elogiază lentoarea așa cum un artizan pune în practică dragostea pentru «lucrul bine făcut». Meritele regizorale ale lui Tatsushi Ōmori sunt incontestabile. Cineastul știe atât de bine să spună povești, în timp ce își conduce spectatorul într-o baie de senzații noi. Muzica, culoarea și lumina creează un efect relaxant, de parcă am fi fost și noi invitați să participăm la aceste misterioase «lecții de ceai». Every Day A Good Day rămâne o peliculă exotică, care te invită «să fii Zen» și deschide o delicioasă paranteză japoneză într-o lume atât de încrâncenată.
Regia: Tatsushi Ōmori
Scenariul: Tatsushi Ōmori după scrierile lui Noriko Morishita
Imaginea: Kenji Maki
Muzica: Hiroko Sebu
Distribuția: Haru Kuroki (Noriko), Mikako Tabe (Michiko), Kirin Kiki (Doamna Takeda)
Durata: 100 min
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Citiţi şi
Stampă japoneză cu un personaj belgian – Tokyo Fiancée
Te simți bătrân? Citește și trezește-te!
Ce să nu ratezi în „Săptămâna restaurantelor”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
