Tableta și pastila. Generația cu tabletă te determină să îţi administrezi urgent o… tabletă. Se ia o nepoată, de preferinţă de culoare mov, care e iritată că nu poate instala un joc pe telefon, deşi are google play pe un smartphone LG cum mi-aş dori şi eu, dar și pe o tabletă la încărcat şi un câine alb acasă, la mama ei. Acum este în vizită la părinţii mei, doar că aici nimeni nu-i dă atenţie şi ea, adorabilă la cei 6 ani (“nu-s foarte mare, deci…” a spus), e agitată şi umblă pe tot locul unde sunt eu, că eu am timp de ea. O aşez pe spate pe pat şi îi spun să închidă ochii şi să îşi imagineze că este pe un deal plin de flori, păsări şi fluturi. Îmi spune că nu îi plac fluturii, aşa că vorbesc cu regizorul de platou să îi scoată de acolo. Nu prea mi-a mers cu imaginaţia unui deal că nu are stare, butoanele ecranului tactil sar după degetele ei. Până la urmă, reuşesc să o conving, ea se întoarce pe o parte spre mine, în fine, şi îi cer să îşi imagineze o culoare.
– Ce culoare ţi-ai imaginat?
– Păi, niciuna!
– Trebuie să îţi imaginezi una, uite, spre exemplu roz. Ţi-o imaginezi? Mai fată, ştii ce înseamnă să îţi imaginezi? Înseamnă să vezi lucruri şi culori cu ochii închişi, undeva în mintea ta, în capul tău. Hai, închide ochii… îţi imaginezi, adică, vezi culoarea roz în mintea ta? Da?
– Da, îhî, o văd, roz…
– Acum că o vezi, îmbrăca ceva cu ea, ce vrei să îmbraci cu ea?
– Nimic, ce să îmbrac cu ea, jucării?!
– Bine, îmbrăca o jucărie cu ea, un porc cu şase picioare… îl îmbraci cu roz? Bine…
(Realizez eu din toate astea că e mai uşor pentru copiii tabletari, nu tabloidari, că la distinsa vârstă de şase ani le este mai uşor să caute roz, porc, şase picioare pe google search/images…
Cum mi-am dat seama de ce nu îi plac nepoatei fluturii? Simplu! După modul foarte pițigăiat de a vorbi… că la un moment dat de imaginație pe mai știu eu ce deal, i-a intrat un fluture în gură și, când fata vorbea, fluturele obraznic, uite așa flutura din aripi să pițigăie cuvintele…
Acum să nu vă miraţi că după această joacă cu nepoata mea îmi doresc şi eu o tabletă… albă, roz… exclus mov)
Poate am mai vorbit despre un cunoscut care a venit la mine de ceva vreme să îi găsesc pe internet o tabletă (ştiţi că pe internet se mai vând şi tablete care nu au avizul Ministerului, aşa că… liniştiţi-vă!). După o pauză de ceva vreme şi o alta mai mică, a revenit la mine.
– Mai îi valabilă treaba aia cu pastila? Că aş vrea să îmi iau şi eu una…
– Ce pastilă, eu nu am pastile, că nu iau, dar este o farmacie peste drum, uite acolo!
– Nu, nu pastilă din aia, ştii tu de care, pastilă, cum şi-a luat mama fetei ăleia handicapată.
Eram confuz, probabil că trebuia să mă scuz și să iau eu bine o pauză de o pastilă, două… Până la urmă am înţeles că nu dorea pastilă din aia, ci tabletă din aia… fără folie, ba nu, cu tot cu folie, hi, hi.
Să nu vă mire când bunicul, om de altă generaţie (cine mai are să-i cinstească), expus şi el tehnologiei de azi, învaţă “șmenul” şi ia tableta nepoatei şi o dă pe net la schimb, pe pastile…
Acum decideți voi cum să luăm pastilele ca să împăcăm generațiile. Cât de sănătoase sunt pastilele, scuze, tabletele, pentru copiii care înlocuiesc simple exerciții de imaginație cu jocuri HD pe tablete sau telefoane.
Decideți voi, părinții, că eu nu am copii!
Guestpost by Cosmisian
Citiţi şi
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Liniștea părinților tăi este responsabilitatea noastră
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
