Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie
Andi Valachi

Andi Valachi

24 articles
S-a născut în 1970, în focul Berbecului. Părinții au reușit, acționând asupra singurei lui slăbiciuni - logica, să-l convingă să urmeze o carieră tehnică, în calculatoare. În anii '90, a publicat proză fantastică și, rareori, SF, într-o sumă de reviste: CPSF, Jurnalul SF, Convorbiri Literare, Adevărul. Are prostul obicei de a încerca să răspundă întrebărilor retorice. Din acest motiv, atunci când, în 1997, n-a găsit răspuns la întrebarea, retorică, a tatălui său: "De ce mai stai aici, în România?", s-a decis să emigreze. Chiar înainte de a emigra, în 1999 a publicat o carte, "Sheila", care a primit premiul II Vladimir Colin. A aterizat în Vancouver, Canada, în al 30-lea an al vieții sale. Viața avea însă să-l mute, la numai câteva luni de la sosire, în Ottawa. Cariera în care a fost momit s-a împlinit la firme precum Marconi Communications, ST Microelectronics, Wells Fargo și Adobe. Ar fi trăit și acum în Ottawa dacă n-ar fi decis să ia un an sabatic în România, perioadă ce se va termina în iulie 2014. Lucrează la un volum de povestiri despre dragoste, mariaj, relații umane și la două certificări profesionale. În rest, taie frunză la câinii care n-au fost încă eutanasiați.
The Happiness Project Ottawa

Tradiție de Crăciun recuperată

by Andi Valachi / 25 December 2015

Dacă ar fi să mă iau după evaluările psihologice moderne, aș putea spune că nu m-am conectat cu tatăl meu. Cultura noastră le spune taților că nu e treaba lor pe lângă copii. Sau în bucătărie. Sau la ședințe cu părinții. Sau la parcul de joacă. Femeile noastre încearcă să …

Life Bites Ottawa

Și dacă ai dreptate, tot ești un imbecil

by Andi Valachi / 20 January 2015

Cum catalogăm un individ care, la înmormântarea cuiva decedat într-un accident de motocicletă, ar spune văduvei: „Păi, ce, el nu știa că e periculos cu motocicleta?! A găsit ce a căutat.” Sau ce gândim despre el atunci când, la parastasul unui fumător, decedat de cancer pulmonar: „De ce sunteți surprinși …

The Happiness Project Ottawa

Ispita miracolului

by Andi Valachi / 31 October 2014

Psihologii spun că atunci când suntem copii avem o viziune egocentrică a lumii. Așa că este numai normal ca orice adolescent să creadă că este un miracol în devenire. E stăpânit de sentimentul că închide înlăuntrul său o trăsătură excepțională care, o dată ce va fi eliberat din chingile sociale …

Life Bites Ottawa

“Da, merita bătut la sânge!”

by Andi Valachi / 19 June 2014

Uneori privim documentare despre nazism, comunism și imaginea alb-negru, comentariul academic, ne ține deconectați de ceea ce se petrece acolo. Țâțâim indignați de crimele atroce, dacă suntem sensibili, vărsăm și o lacrimă pentru copiii trimiși „la duș” sau înfometați până la moarte. Cert este că ne simțim la adăpost de …

Talk Tabu Ottawa

Homofobic?

by Andi Valachi / 10 June 2014

Îmi amintesc de timpul când cineva mi-a spus, ridicol „Nu mă judeca după ce fac și ce spun, judecă-mă după cine sunt”. M-am amuzat copios. Cine suntem, pentru ceilalți, decât ceea ce facem și ce spunem? Bunele intenții sunt doar pavele pentru drumul spre Iad și noi, ca societate, facem …

Talk Tabu Ottawa

O lume strâmbă

by Andi Valachi / 7 May 2014

Pe Charles l-am cunoscut pe când lucram la Biroul Electoral canadian. „Lucram” e mult spus pentru că slujba, fiind la guvern, se bizuia pe principiile lui Murphy, mai ales pe cele două esențiale „numai cine muncește greșește” și „numai cine nu greșește este avansat”. În principal, frunzăream știrile, comparând versiunea …

Men Talk Ottawa

Fără cuvinte

by Andi Valachi / 26 March 2014

Bunica mea era mică de putea să încapă într-o nucă. Un «boţ de om» cum ar fi spus, în nici un caz mai mult de 1,45 metri. Nu‑mi amintesc multe de ea pentru că nu se impunea. Putea fi descrisă ca pe o figură ştearsă. Vorbea puţin – şi ar …

Men Talk Ottawa

Eutanasierea iubirii

by Andi Valachi / 3 March 2014

Dintotdeauna ne-am temut de moarte. Niciodată însă spaima de moarte n-a cunoscut formele patologice ale momentului prezent. Când trăiam cu umbra ei în cârcă, n-aveam altă soluție decât s-o acceptăm, s-o integrăm în firul normal al existenței. Femeile nășteau cinci copii, îngropau doi și apoi se concentrau pe cei rămași …

Men Talk Ottawa

Vrei să fiu pozarul tău?

by Andi Valachi / 27 February 2014

Parcurg un set de poze. Poze minunate: instantanee de peisaje, scene de stradă, monumente din locurile vizitate, Gabriel serios, Gabriel zâmbind ca o starletă, Gabriel obosit, apusuri, motocicletă. Rememorarea acelor clipe îmi aducea un zâmbet pe buze. Era un zâmbet incomplet la fel ca și fotografiile din care, simțeam eu, …

Men Talk Ottawa

Copilul din plop

by Andi Valachi / 13 February 2014

Am uitat pragul anilor de maturitate… Am uitat bătrâneţea ce mă‑ncearcă, am pierdut supraEul freudian, m‑am întors în timp, în vremea nefericirii mele. Nimic nu mă mai poate cenzura, nimic nu‑mi mai poate stinge oftatul… Sunt acolo, în cartierul copilăriei, cu prietenii mei cu nume ascunse îndărătul ceţii: Nicuşor, Dana, …

catchy.ro