Îmi place  să cred că una dintre cele mai frumoase competențe ale omului conștient de precaritatea sa este speranța. Viața este o lentă desfășurare a crezului că nimic nu este, în cele din urmă, în zadar, că dincolo de zbaterea noastră zilnică stăruie neclintită rațiunea de a exista a fiecărei …

Cred că una dintre cele mai frumoase biruințe umane este a birui împuținarea de suflet! Viața noastră pare să nu fie altceva decât un licăr plăpând de lumină, suspendat între două eternităţi de întuneric. Fiorul metafizic cel mai adânc este conştiința limpede că şi cea mai revelatoare și lucidă existenţă …

Acum, la 41 de ani, când am învățat să pendulez speculativ și pragmatic între cărțile de filosofie și cărțile de credit, între declarațiile de venit şi cele de dragoste, mi-am propus să nu ratez nicio sclipire de frumos. Nu vreau să las, urmând sfatul lui Noica, neculeasă mierea fiecarei zile …