O poveste cu bunici, bâlciuri, o iubire juvenilă și o reîntâlnire care se termină… absurd. Inocența se topește în sarcasm și umor.

De la un laborator de polimeri la o cerere în căsătorie transmisă de pe acoperișul blocului, această proză absurdă e o frescă hilară a unei realități tragi-comice.

Când m-am născut a fost mai pe seară, ca să nu se vadă. La grădiniță, mi-am schimbat ziua de naștere. Le-am dus copiilor bomboane. Mama a dus înapoi păpușa pe care voiseră să mi-o facă cadou. În clasa întâi, mama prietenei mele s-a oferit să facă exerciții de dictare cu …

Prietenului meu Lev Tolstoi, cu admirație aproape agricolă Anna și Alexandru au fost colegi de liceu. Au fost împreună la câteva concerte, la propriile lor petreceri de zile de naștere, iar familiile, horoscopul și un sondaj de opinie de pe Facebook au hotărât că erau făcuți unul pentru celălalt. Amândoi …

Narcisele au dat buluc primăvara, nedându-și seama cât s-au ieftinit în ochii privitorului. Despre bărbați ar fi trebuit să fiu în stare să spun câteva cuvinte, dar stau de jumătate de oră în fața paginii albe de hârtie, de nici inteligența artificială nu are ce fura. Ei și-ar spune singuri: …

Domnului Gabriel Garcia Marquez, pentru sincope emoționale Notă: Doamne, domni și domnișoare se vor fi întrebat de unde așa o familiaritate cu personalități trecute în cartea de istorie? Mi se întâmplă să stau la taclale cu așa personalități dincolo de text, desen sau chiar muzică, deși trebuie să admit că …

Ai treizeci de ani, ești tot singură, vine Crăciunul și nici măcar părinții nu te mai întreabă cu cine-l faci, ci îți urează, aproape rușinați, „Un Crăciun liniștit!”. Te-ar invita la masă, dar ar suna ostentativ, așteaptă să apari ca o surpriză. Și atunci toți ochii se pot da peste …

Împlineam șaisprezece ani când am primit în dar rochia. De la mama mea vitregă. Nu eram vreo frumusețe, așa că nu conta prea mult ce îmbrăcam, și nu făceam nici nazuri. Și tatei îi convenea că arătam de parcă nu părăsisem școala generală. Era de bumbac, cu imprimeu de pătrățele …

“Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi”, Nichita Stănescu Nu, nu erau în vitrină, ci pe un raft înalt, parcă anume pregătiți să zboare. O pereche de pantofi portocalii, frumoși, eleganți, cu toc înalt, lamelar. I-am cumpărat, deși nu aveam la ce să-i asortez. Erau comozi și îmi veneau mănușă. În seara …

Arhanghelia M11 12.02.2025 Dragă domnișoară Eyre, ați primit o telepatie de la domnul Edward Rochester: „Jane … Jane … Jane …”, non stop și pe un ton plângăcios. Al dumneavoastră, Ascultător de serviciu Strada Speranței, la parter Orson Welles (Rochester) și Joan Fontaine (Jane) în Jane Eyre (1943) * 12.02.2025 …