Articole despre baiat

“Bună Catchy, numele meu este Ana. Sunt în clasa a 12-a, în Lazăr, şi te urmăresc de mult timp. Ieri am avut o conexiune cu un băiat cu cei mai frumoşi ochi albaştri, la metrou, la Unirii. Ai putea, te rog, să postezi mesajul meu în speranţa că va vedea …

De obicei, evident, se întâmplă invers: fie bărbatul, fie femeia, cu abilităţile lor extraordinare, fac o spărtură în armura fiinţei celuilalt, se joacă puţintel cu lucrurile de preţ pe care le întâlneşte acolo, după care, când totul pare mai luminos ca niciodată, îi şterpeleşte soarele din inimă şi p-aci ţi-e …

Casa noastră era pe strada pieţei. O stradă importantă de altfel, fiindcă piaţa e un lucru important într-o urbe. Ceva viu, care se mişcă şi se schimbă întruna. De la mic la mare, toată lumea ajunge, inevitabil, în braţele sale. Vara, piaţa înflorea. Veneau din toate părţile ţăranii cu roşii, …

Cum am reuşit eu să mă mărit? Cu greu. Noroc că sunt insistentă. Şi, dacă mi-a intrat ceva în cap, nu mai iese nici cu cleştele… Împlinisem exact un sfert de veac. Fată simplă, nu chiar de la ţară, atrasă de Bucureşti ca musca, pardon. De venit, venisem în capitală …

Era o femeie, cred că avea vreo 25 de ani. Avea părul negru, era uşor plinuţă. Avea un prosop mare în care era învelită şi mai avea unul aruncat pe umăr. Nici nu m-a văzut cînd a intrat, s-a dus direct la celălalt duş, a dat drumul la apă. Şi-a …

Întâlnirile de douăzeci de ani de la terminarea liceului au întotdeauna farmecul lor. De fapt, nu întâlnirea în sine, ci, mai degrabă, pregătirea ei. Pentru N., ritualul cumpărării rochiei, pantofilor și poșetei era, de fapt, un pretext. În felul acesta, nu se mai gândea la bărbatul, pe atunci băiat, cu …

Primii doi ani de facultate au fost cei mai bogaţi în senzaţii. În întâmplări de tot felul. Exista pe atunci în mintea mea o limită a „întâmplărilor posibile”. Restul, acele întâmplări imposibile, erau dedicate „altora”. Erau întâmplări din filme şi poveşti cu zâne, genul de întâmplări care se detectează de departe drept non-veridice. …

Poate că existau clipe în care sentimentele mele se conturau. Aproape că le pipăiam cu degetele inimii, inima mea ciuntă, sfârtecată, în încleştarea dintre două disperări, inima mea, pasăre albă, blestemată să nu-şi afle cuibul. Dar lumina dura puţin. Ca o ameţeală, ca un pas şchiopătat de vals, ca o …

Azi mă întorc puţin în timp, cam cu cincisprezece ani. Sunt tot cam ca acum şi sunt într-o poveste de iubire cu Alexandru, care, între timp, mi-a devenit unul dintre cei mai dragi prieteni. Dar să rămânem acolo, în timp. Alexandru e un iubit nemaipomenit de calm şi înţelegător, eu …

Povestea aceasta este de departe una adevărată. Nu este îmbrobodită, nu este împachetată în staniol, este exact așa, ca viața. Cum este. În afara numelor. Dar nu cred că asta vă va deranja. Radu era un arhitect foarte cunoscut, căutat, și care iubea din tot sufletul ceea ce făcea. Pe …