Articole despre copilarie

Mi-e dor să am un bebeluş! Cât e glumă-i panaramă, dar mie chiar mi-e dor! Toţi îmi spun că-s dusă şi, dacă tot mi-s dusă, atunci să mă caut! Dar eu ridic din umeri şi-mi spun: Ce ştiu ei ce-i în inima mea?! De fapt cred că, deşi am trei …

Eram la balet cu Natalia mea cu ochii verzi. O ajutam să se echipeze pentru curs. În acel moment, a intrat un tată cu o fetiță. I-am urat succes Nataliei și ne-am despărțit. Fetița intrată în vestiar era vădit supărată. „Tati, ți-am zis, nu vreau la balet”, continua ea cel …

Mamă!, de când visam să fac asta! O antologie a tuturor jocurilor mele! Vorbim, așadar, în primul rând despre jocurile de grup de pe stradă și din curte (a școlii și a casei). Generația mea a fost cumințică, n-am inventat nimic, am jucat ce se juca: Podul de piatră, 1-2-3 …

Dacă te-ar întreba cineva care a fost jucăria preferată a copilăriei tale, ai şti ce să răspunzi? Eu, una, nu… şi asta pentru că răspunsul continuă şi acum să se joace de-a v-aţi ascunselea în cele mai tainice cotloane ale gândului. Doamne, ca ieri au trecut 30 de ani şi eu nu mai sunt …

Am citit nu de mult o chestie care îmi tot dă târcoale de atunci. Scria aşa: cine ai fost, cine eşti şi cine vei fi sunt trei persoane diferite. Sunt născută înainte de revoluţie, într-o familie stereotip a vremii respective. Ea, înfrântă de aşteptările familiei şi societăţii, el, înfrânt de …

„Tată, îmi dă viața multe să trăiesc. Atât de multe încât, în fiecare noapte, când se lasă întunericul și merg la culcare, aprind lumina în mine să văd dacă s-a spart ceva. Știu că noi nu ne facem declarații de dragoste, că noi nu rispim cuvinte pe „te iubesc”-uri evidente, …

Uneori îmi imaginez capitala mondială a tristeții ca avându-și sediul în inima mea, alteori îmi închipui că am escaladat everestul fericirii, situându-mă pe acoperişul cel mai înalt al lumii, aproape de cer, dar viața, în placiditatea ei zilnică, nu are, decât rareori, amprenta celor două extreme, având, dimpotrivă, aparențele perceptibile …

Îmi lipsești. Îmi lipsește tot ceea ce este legat de tine. Trecerea nefirească a timpului mă face uneori să îmi amintesc. Tu oare mai știi cât a trecut de când ai plecat? Tu oare îți mai amintești de mine? Eu știu totul. Zilnic privesc pozele cu tine. Zilnic îți admir …

O viaţă întreagă în căutarea unui talent pentru a-l transforma în artă şi un singur moment pentru a-l găsi… tristeţea! Şi i-am dat portative… şi-am făcut-o muzică. Şi i-am dat culori… şi-am făcut-o pictură. Şi i-am dat bătăile inimii… şi-am făcut-o iubire. Şi i-am dat zâmbete… şi-am făcut-o copilărie. Şi …

Îmi plăceau iubiții mamei. Cred. Sau am învăţat să-i accept. Cred că atunci, în copilărie, am învăţat şi dezvoltat abilităţile sociale care mai târziu m-au făcut omul care sunt azi. Le zâmbeam, îi acceptam în preajma mea cu politeţe, chiar dacă undeva, în interior, aş putea miza că sentimentului i …