Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Cum faci? Cât îi rupi din copilărie?

25 April 2017

Vitalie CojocariEram la balet cu Natalia mea cu ochii verzi. O ajutam să se echipeze pentru curs. În acel moment, a intrat un tată cu o fetiță. I-am urat succes Nataliei și ne-am despărțit. Fetița intrată în vestiar era vădit supărată. „Tati, ți-am zis, nu vreau la balet”, continua ea cel mai probabil un refren pe care îl cânta de acasă. Tatăl fetiței s-a uitat cumva jenat la mine. S-a întors către fetița lui și i-a zis ușor panicat, dar fără răutate: „am vorbit deja despre asta, hai, îmbracă-te!”

Vorbeam zilele trecute cu o fetiță. Are vreo opt ani. Este clasa a doua. Din vorbă în vorbă, am întrebat-o ce-i place. Mi-a zis că-i place dansul și face balet. „Foarte frumos. Și fetița mea merge la balet. Pe voi ce vă învață?”, am continuat discuția. „Păi, nu mai țin minte”, mi-a zis vinovată fetița. „Nu-i nimic, o să-mi arăți sau o să-mi spui altă dată, când ne mai vedem”, am încurajat-o eu. „Nuuu, păi, eu nu mai merg. Am mers, dar nu am mai putut să ne ducem din lipsă de timp”, mi-a zis fetița și am simțit mult regret în vocea ei.

Acum o jumătate de an s-a nimerit să vorbesc cu o tânără de vreo 20 de ani. Zveltă, drăguță. Pentru că vorbeam de Natalia, mi-a zis că a făcut și ea balet. „Dar părinții mi-au zis să aleg studiile, să nu mai fac balet. Acum regret că nu am continuat, mi-a plăcut mult dansul”, mi-a explicat ea cum a agățat poantele în cui. Și era multă tristețe în acea explicație.

Lilya la un curs de balet

Este greu să fii părinte. Foarte greu. Responsabilitatea care te apasă pe umeri este mai mare decât credem noi inițial. Negociem cu atâta ușurință dorințele sau refuzurile copiilor noștri. Le trasăm soarta printr-o decizie luată rapid și necântărită. Unde este linia de demarcație între dorința ta și a copilului? Când face copilul un simplu moft trecător și când nu vrea ceva cu adevărat? Când nu are nicio aplecare pentru ceea ce îi bagi pe gât și când este doar un pic plictisit? O fi mai bine să avem atâția copii care nu fac nimic, care sunt pasionați doar de McDonalds, telefoane, tablete și atât? Unde se termină ce vrei tu pentru copil și unde începe ce vrea copilul?

Nu vreau să aduc în discuție cazul copiilor morți în avalanșă. Pentru că acel sport era mult prea dur pentru vârsta lor, spun mulți alpiniști. Vorbesc de sporturi normale. De activități normale, care nu presupun atât de mult risc. Cum să faci performanță dacă nu îi impui un anumit ritm copilului? Copilul are un talent, dar fără muncă, exerciții, talentul rămâne la 1 la sută. Și atunci ce te faci? Cum faci? Cât îi rupi din copilărie?

Încă o dată, fi părinte e atât de greu pentru că e atâta responsabilitate…



Citiţi şi

Drama premiantului

Trebuie să vorbim!

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
11,812 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro