Articole despre credinţă

 Pseudo-capitolul VII Am impresia că sunt un om rău. Într-un an, la  slujba de Înviere, un copil a strigat în gura mare “Părinte, mamaia nu mă lasă să zic puță!“. Bine, n-a zis puță, a zis cu “l”. Și, în toată liniștea, îngrozirea și stupefacția masei de oameni care a …

”Oameni buni cu suflet mare şi credinţă-n Dumnezeu, dacă vreţi, dacă puteţi, ajutaţi-mă! Sunt arsă, nu vă fie silă (pauză dramatică pentru a-şi etala arsura care-i deforma juma’ de tors).” Care aţi circulat cu metroul spre sfârșitul anilor ’90 poate vă aduceţi aminte de o cerşetoare care bătea magistrala 2. Mie-mi era …

Anii 2009–2010 nu vreau să-i uit şi n-o să-i uit niciodată. Sunt convins, la fel cum sunt convins că nu regret ce s-a-ntâmplat. Amintirile erup ca pojarul, fragmente de imagini şi de glasuri rotindu-se în jurul Salmei Hayek şi-a Mirelei. Pe Mirela Arghir o ştiam de vreun an şi-o iubeam …

Oriunde ai fi, aşteaptă ascunsă o cale cât de îngustă către grădina ta secretă. Grădina ta de linişte, de pornit şi întors acasă, de verde, de viu. Nu trebuie s-o cauţi, miezul unui aşa loc se ascunde de “trebuie”. Închide ochii, deschide inimă. Atât. Nu-ţi coborî gândul la vârstă, nu …

Să ai puterea să ţii faţa celuilalt în mâinile tale, să te uiţi în ochii lui sau ai ei şi să spui din tot sufletul: la revedere, iubire – asta ar trebui să fie formula porivită pentru o despărţire. Pentru că cel din faţa ta, omul lângă care ai petrecut …

Începutul și Sfârșitul. Ne naștem printr-o tragere la sorți și murim într-o zi ca oricare alta, mulțumiți sau nu, obosiți sau nu, agățați sau nu de o mână, de un regret sau de o izbăvire. Ne place sau nu, înainte de a fi o poveste, suntem parte dintr-o statistică. Cei …

14 aprilie. Ierusalim. E șase dimineață, ne îmbrăcăm frumos și ieșim. Perfect conștiente că sunt foarte puține șanse să ajungem la Sfânta Lumină, dar totuși plănuim să ajungem măcar cât mai aproape de Biserica Sfântului Mormânt. Ieșind din chilie ne lovește aerul rece, curat, proaspăt de dimineață. E o emoție …

La peste 50 de ani de la moartea lui, iată povestea lui Vasile Voiculescu – scriitorul, medicul, omul, martirul, care “a trecut modest, tăcut, discret, aproape neobservat printre noi şi a lăsat în suflete frumuseţi cereşti, aripi de îngeri, splendori omeneşti. Citindu-l, ne face frumoşi şi buni ca sufletul său”. (Ioan Ianolide) …

cârligul din grinda șurii era folosit o dată pe an un prilej să ne adunăm, n-aș spune că așteptam asta, doar ce urma, cuțitele erau ascuțite pe o roată de polizor de pe verandă, meticulos începea dimineața să ne rotească, crestăturile veneau două până la rotulele picioarelor din față, și …

Se prea poate să-ţi vezi cu o coadă de ochi de vârf de deget mare călcâiul pasului care urmează. Dar, cel mai probabil, nu ştii ce vezi pentru că e târg de gânduri, cu poze şi sunete, în capul tău cuminte. Lasă, nu-i bai, târgurile erau frumoase pe când eram …