Articole despre descântec

Superstiția mi-e poezie. O presar cu pisici negre, cu coada lungă și ochi demonici… o zgârii preventiv la început de strofă, ca să nu se strecoare vreun duh cutezător care să bântuie muzele, transformându-le în năpârci cu viersul otrăvit. Iambii îi stropesc cu descântece inundate de binecuvântări și vorbe divine, …

Păi, nu te mișca, să-ți povestesc… Vinul nu se bea, se descântă. La o vorbă caldă, plină de tâlc, fără risipă de cuvinte mici. Așa că-i musai să nu-l descânți pe Domnul Vin cu fitecine, că-i păcat de strugurii trudiți de soare și de mâna omului ce i-a cules. Stăruie …

Cândva, am fost o muritoare de rând. O muritoare ce voia să îşi ia câmpii… Și văile săpate de durere. Și munţii de disperare. Și marea de lacrimi. Să dispară de pe faţa pământului care nu ne mai răbda pe amândoi… Și m-am închis în turnul meu de fildeş, să …

Nu ştiu alţii cum sunt, vorba şugubăţului Creangă, dar eu, din orăşeancă, m-am făcut ţărancă get-beget. Născută şi crescută la oraş, copchilă bicisnică ce-am fost, când scăpam în pădure, eram ca o căprioară nebună. Dacă nu eram în alun, eram în cireş; dacă nu eram în podul şurii să caut …

Am acuş 38 de ani şi pot să vă spun, fără pic de îndoială, că temelia pe care eu m-am tot zidit a fost copilăria mea. Nu ştiu alţii ce cred, ce simt, dar eu asta ştiu sigur.  Scrisoare către Scumpa mea bunică Iubita mea, amintirea mea, fetiţa mea…unde eşti? …