Articole despre despărţire

În dimineața aia se privea în oglindă ca de obicei, după ce se spălase pe ochi, și nu se recunoștea. Recent trecuse printr-o depresie, o despărțire și devenise mamă pentru prima dată. Nu în această ordine neapărat. Sunt lucruri în viață de care ținem cu toată forța ca să nu …

Îmi pare rău, iubitule, că m-am stins atunci când ai reușit tu să te aprinzi. Dar vezi tu, am stat prea multe nopți cu lacrimi pe față, prea multe nopți în care eu mă întrebam dacă meriți să te mai iert în continuare sau să încerc să fug din relația …

Cu un buchet de trandafiri, timid şi neîndemânatic, m-a luat de mână şi m-a purtat printr-o frumoasă poveste de iubire. Cu parfumul altei femei, aroganţă şi nepăsare, m-a lăsat în lume, singură şi speriată. A făcut cu mine ce face iarna cu pământul. Mi-a îngheţat încrederea şi mi-a omorât orizontul. …

Mulți ani ai existenței mele au stat sub semnul carapacei sentimentale, armurată cu strategii de camuflare a sentimentelor și construcții ingenioase, labirintice, pentru a le păstra invulnerabile. Și toate acestea pentru a nu-mi arăta fragilitatea și nerozia de ființă îndrăgostită și din teama de a poseda, ca mai apoi să …

– continuare de aici – Joi. Ultima zi din septembrie. Plec. Mi-am îndesat în geamantan o carte, doi chiloți, niște șosete și lucruri inutile care să nu mă lase să îngheț. A, da, și două moltoane de viață caldă. Trai pe care probabil nu am să-l mai gust. M-am destăinuit. …

I-am lăsat la birou un bilet. Adresa hotelului în care m-am cazat, cartela de la cameră și un mesaj foarte scurt: „Te aștept”. Deși am fost tentată să nu-l semnez, m-am gândit că fie nu va veni, fie, de va veni, voi crede că ar fi răspuns oricărei tentații. Și …

– Alo! M-am dezmeticit din condusul pe „pilotul automat” abia când i-am auzit vocea și mi-am dat seama că în ultimele cinci minute am fost absentă din viața și din prezentul meu. Mă scutur de gânduri și încerc să le alung mental. Nu vor să plece și pace. Bine. Fie. …

Ai intrat în mare și în mine, atunci, ca și când. Ai fost de când lumea și pământul acolo. Ca și cum ți se cuvenea dintotdeauna. Ca și cum era totul al tău și-ți aparținea pe vecie. Ai rămas acolo, în mine, în creier, în suflet, deși ai plecat demult. …

Plutește în aer mirosul sfârșitului. Pare destul de aproape și inevitabil. În câteva zile probabil că o să se întâmple ce trebuia acum ceva timp. O să se facă liniște și fiecare o să meargă pe drumul lui. O să fie dureros și o să rămânem întotdeauna legați cu o …

– continuare de aici – În primul rând, am fost convins că nu există viață după ce pleacă Zelda. Că totul se stinge ca lămpile de la buticul din colț, pe care scrie cu litere lăbărțate și roșii Madam Tutzi. Dar așa cum a existat dimineață după noaptea în care …