Articole despre galerie

Mi-ai căutat sufletul între picioare. M-ai vrut toată, dar m-ai căutat doar acolo. Mi-ai iubit trupul metodic, centimetru cu centimetru, apoi doar cu o patimă imensă, ca într-un maraton. Şi parcă stăpânit de ideea că fărâmițe din suflet puteau fi captate doar prin vaginul meu. Eram acolo amândoi, în patul tău. Mintea …

Eram student în anul doi la Institutul de Mine Petroşani când am observat că în tot oraşul nu era nicio fată de vârsta mea disponibilă şi care să fie cât ce cât acceptabilă. De fapt, părea să nu fie niciuna, cu excepţia Amaliei, singura fată din an, mare cât o …

Mă ceartă un domn pe Facebook că sunt împotriva protestelor. Fiindcă am scris că e aberant să ceri desființarea Parlamentului și a partidelor politice, sau că guvernele nu se încropesc pe rețelele de socializare. Am făcut-o pentru că, acum, manifestanții nu au nevoie de galerie, ci de luciditate. Tocmai fiindcă …

Când e să ai noroc, ai și gata. Nu știu dacă l-am facut eu, cu mâna mea. O fi ceva de prin altă viață, zic. Copil fiind, păduri cutreieram… aiurea: stăteam în casă și citeam. În viața mea nu m-am cățărat într-un copac, că nu am văzut sensul agitației. Făceam …

a. Partidele politice nu sunt echipe de fotbal. Nu poți să fii ”câine până la moarte”, ca o galerie prizonieră. Nu sunt nici ”soacra absolută”, pe care o detești, nici ”amanta absolută”, pe care o iubești. b. Rolul lor este să caute și pregatească personal capabil să presteze servicii de …

Am tot întâlnit în ultima vreme spectatori activi care strigă din tribună, se bucură sau se întristează ca și când meciul ar fi al lor. Mă tot întreb: când o să înțeleagă lumea că relațiile sunt între doi oameni? Atât. Că e un meci fără antrenori, fără arbitru, fără tabelă, …

Când a intrat în galerie, sprijinită în cârjă, cu eșarfa portocalie acoperindu-i pe jumătate fața, vorbea precipitat cu însoțitorul ei. În portugheza moale a brazilienilor. S-a întors spre mine și mi-a zis, triumfător: am citit despre tine în ziar, trebuia să te cunosc și să văd expozitia. Într-o română curată, …

Sunt douăzeci de ani de atunci. Lucram într-o galerie de artă, prima mea slujbă pe lume. Pregăteam vernisajul unui pictor, ceramist şi foarte apropiat prieten. Era din Chişinău, şi-acum tot de-acolo este, da’ stă-n Germania. Şi nu doar stă, e şi apreciat. Iura era nemulţumit de simeze. Tot spunea că …

Sâmbătă. Vremea era încă prietenoasă, la fel și starea mea de spirit. La invitația unei prietene foarte pasionată de rugby am fost să vedem meciul România-Uruguay. Un meci foarte important, am aflat, pentru că era vorba despre calificarea noastră la Cupa Mondială. Eu, foarte departe de tot ce înseamnă rugby, nimerisem …