Articole despre iertare

Despărțirea de J. a fost cea mai grea și cea mai lungă despărțire din viața mea. Încercam să fiu puternică, știam că sunt puternică. Dar când eram singură în camera mea, după ce toată ziua etalasem un zâmbet larg, gândurile-mi năvăleau în minte, simultan. Și el era prezent în toate …

Am rămas cu tine. Fizic, dar am rămas, așa cum ți-ai dorit. M-ai lăsat să cred că o să putem trece peste asta împreună, ca peste tot ce am trecut până acum. Poate chiar ai crezut cu adevărat și m-ai convins că va fi așa și, poate nu știai nici …

Sunt o fostă şi am nişte foşti (nu mulţi, ce-i drept). Că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Şi dacă ei n-ar fi fost, nici eu n-aş fi fost ceea ce sunt astăzi, când în relaţia actuală mă simt atât de iubită. Şi dacă ei n-ar fi fost, cine m-ar …

Dragi femei, Prețuiți bărbații pe care i-ați ales, pentru că voi ați făcut selecția. Prin comparație. Ar fi ipocrizie să credeți că ați ales doar cu inima. Asta e la început. Apoi, v-au oferit ce alții nu au putut nicicând. Lăsați raționalizarea pentru mai târziu, căci startul e mereu cel …

E 3 dimineața. Stau înțepenită în fața laptopului și privesc bulina verde de la căsuța cu numele tău. Apare și dispare. Stau doar. Cele două femei din mine se luptă. Una vrea să-ți scrie, cealaltă vrea să te șteargă definitv. Nu știu încă cine va câștiga. Eu stau doar. Aștept …

„Te pup” „De ce mă mai pupi?” am întrebat. „Pentru că te iubesc.” Blestemat fie ceasul când am păşit în aceeaşi încăpere cu tine, când mi-ai luat încet mâna, mi-ai sărutat-o şi am simţit cumva că particip la crearea lumii, că un fulger îmi străbate tot corpul şi creează o …

Da, știam că bărbații nu plâng. Eu însămi, o femeie, sclava slăbiciunilor sufletești și a trăirilor contrariante, de multe ori îmi înghițeam dureros lacrimile, înainte de a mi le vedea tu. Îți stăteam în poală și cred că îți ceream, bălmăjind povești puțin credibile, iertare. Nu te puteam privi în …

Eu te iubesc mai mult decât orice pe lume. De aceea îţi suport toate hachiţele. Şi te iert, şi te tot iert. Şi te înţeleg mai mult decât ar înţelege poate propria ta mamă. Şi o ţinem aşa de mult timp. Până-ntr-o zi. Ei, în ziua aceea, poate că tu …

În sâmbăta aceea în care ne-am întâlnit la cafea, cum o făceam de obicei, nu era ea. Pur şi simplu. Plânsese şi ochii aceia albaştri ca marea erau foarte ciudaţi. Ca şi cum marea devenise agitată şi albastrul cald şi senin se transformase într-un gri învolburat. Tocmai ea, femeia debordant …

Uneori mă întreb cine sunt. Și în ultima vreme mă întreb cam des și constant. Mă amăgesc că e de vină iarna, oboseala, lipsa de lumină naturală sau poate ești vinovat tu. Cert e că totul dispare în jurul meu și mi-aș dori să pot să dispar și eu. Nu-mi …