Articole despre lacrima

Mă bucur enorm când mai primesc lucruri palpabile care să îmi amintească din când în când cum sunt eu de fapt. Că în ciuda timpului și a maturizării fizice și cognitive, sufletul a rămas același. Că încă îmi place să cânt din toți plămânii și să dansez până am nevoie …

Ne-am cunoscut când era vraiște în sufletul meu. M-ai iubit, m-am despărțit de tine pentru că erai prea mult, mă iubeai prea mult, mă țineai prea aproape și eu nu știam ce e aia dragoste, că m-a părăsit taică-miu și am crescut defectă. Dar tu m-ai iubit oricum, grasă, slabă, …

Sfârşit de mai cu soare şi adieri proaspete, amiază. Ea ajunse mai devreme, se aşeză tacticos pe scaunul confortabil. Terasă micuţa şi cochetă, pierdută în vegetaţie, estompa agitaţia şi forfota citadină. Adora atmosfera de aici, totul avea un aer boem, de secol trecut. Îşi fixă privirea asupra băiatului ce venea …

Câteodată, după ce mă culc noaptea în pat și îmi înfund capul și toată ziua ce a trecut în pernă, mă trezesc într-un vis ciudat. Se face că sunt doar un suflet și simt cum mă desprind din strânsoarea corpului meu și mă ridic deasupra patului și încep să mă …

Ușor rubensiană, părul mai mult scurt decât lung și ochii oarecum frumoși, însă plină de mascara, extensii și unghii cu sau din gel – că n-am înțeles nicicând ce fel sunt unghiile pe care tot mai multe femei le poartă în zilele noastre – acestea toate alcătuiau portretul Angelicăi, una …

Era o duminică de primăvară. În biserică. Mi s-a aşezat în rugăciune şi mi-a spus: „Lasă întrebarea şi gândul. Lasă căutarea şi tristeţea. Lasă oamenii să treacă străini pe lângă tine, fără să te atingă. Lasă timpul să rânduiască timpurile. Înalţă-ţi aripile pentru zbor – eu voi ţine deschis pentru …

Mi-am smuls inima din tremur şi am aşezat-o, uşor, în palma unui înger. Am găsit timpul hoinărind bolnav prin propria ta inimă. Şi inima tace. Şi te ascunde. Am chemat amintirea ce caligrafiază anotimpul de-nceput, pe fir de iarbă şi-depărtare. Dar anotimpul plânge. Şi te aşteaptă. Am oblojit lacrima-ţi căzută, …

Trec zile în șir în care ni se pare că trăim. Ne amăgim că ceea ce ni se întâmplă putem numi viață, din comoditate, însă, și mult prea rar din conștienta asumare a unei atari realități. Mai degrabă viețuim, zic, prizonieri voluntari în labirinturi de compromisuri și gesturi mecanice, care …

Din care vis te-ai destrămat, femeie de piatră? Câte lacrimi te-au erodat, până ţi-a împietrit zâmbetul pe chip? Te ştiu de demult, de pe când erai o fetişcană subţirică şi naivă. Îţi împleteai cununi de flori de câmp şi te visai prinţesa tufelor de trandafiri. Prinţul întotdeauna venea pe un …

Timp de patru ani mi-a fost colegă de liceu. O vedeam aproape zilnic în prima bancă, pe rândul de la fereastră. Era sensibilă, amuzantă, dar cumva am rămas doar colege, nu am trecut pragul prieteniei. După patru ani de când am terminat liceul, ea, Bianca Maria Marcu, și-a publicat prima …