Ușor rubensiană, părul mai mult scurt decât lung și ochii oarecum frumoși, însă plină de mascara, extensii și unghii cu sau din gel – că n-am înțeles nicicând ce fel sunt unghiile pe care tot mai multe femei le poartă în zilele noastre – acestea toate alcătuiau portretul Angelicăi, una dintre colegele din instituție, despre care mai toți șușoteau pe la colțuri și la cafele plus țigară.
Se știa că mai are o soră, plecată în afara țării, și un frate. Cel din urmă îi fusese coleg o perioadă de timp, apoi, probabil de rușine, și-a făcut bocceaua și-a pornit la capitală în căutarea prințesei visurilor sale. Cu toate că locuia acolo, îi făcea vizite, în provincie, suficient de dese cât să mai povestească despre traiul său minunat pe care-l ducea în prezent și despre viața relativ tristă și oarecum chinuită pe care o avuseseră ei toți trei, copii fiind. Despre sora ei nu se știau multe, asta fiindcă Angelica, măritată, cu trei copii acum, nu povestea decât despre banii excesiv de mulți ai bărbatului ei, vacanțele lor și cumpărăturile lor pe plaiuri străineze. Cu ochii ațintiți, toate colegele o ascultau și o invidiau. Credea ea! Mai o poveste, mai o extravaganță, mai un ceas, mai un amant, mai doi, mai un toc, mai dintr-astea, de-ale femeilor… nefemei! Frate-su’ îi ținea hangul poveștilor deseori când venea să o viziteze sau își îneca vorbele și mai deseori în câte o țigară în fața instituției.
Rezumând, în esența ei, Angelica nu era decât o parvenită, din aceea în adevăratul sens al cuvântului, cu bărbat (cercetat) penal și avere construită din mărșăvii și evaziuni. Cu statul, în toate cazurile. Însă, ea… Oh, câtă epatare în poveștile sale! Câtă mândrie perfidă și câtă mojicie într-o singură nefemeie…
– Îl vezi? – întrebă ea pe una dintre colegele nou sosite în departament, arătând cu capul înspre directorul de vânzări.
– Da, domnul director de…
– Cu el am fost în delegație la Harghita… și o are mărișoară! Dar nu mai mare decât a șefului de la marketing. Oricum, cel mai bun e mecanicul ăla de la garaje. O are cea mai mare din câte am văzut și am simțit! Și tehnicul ăla de la piese dezmembrate ce bine sărută… ah!!
Colega sa o privea cu un soi de dispreț combinat cu șoc și uimire totală și nu reuși decât să-i adreseze o întrebare scurtă:
– Femeie, tu nu ești măritată?
– Cum? Nu știi ce i-am făcut lui bărbată-miu?! – întrebă parcă retoric Angelica, nelipsindu-i un rânjet larg pe chip. L-am înșelat cu toți cu care am putut! Și când m-a prins și m-a întrebat cum îl cheamă, nu știam ce nume să-i spun! – își continuă ea destăinuirea dubios de amuzată. Și am divorțat între timp! De câteva luni am divorțat, dar când i-am zis lui taică-meu, el a zis că nu mă primește acasă cu trei copii, iar dacă el nu mă ia înapoi, imaginează-ți că m-ar vrea vreunul din ăștia, eu și cu trei copii ai mei. Dar măcar mă distrez!
– Dar cel ce mai vine seara și te ia acasă, împreună cu copiii, e soțul tău, nu? – întrebă ușor bâlbâită a sa colegă.
– El este fraierul, da! M-a chemat înapoi acasă, la copii, doar nu era să-i lase făr’ de mamă. Și vara asta mă duce în Maldive, fiindcă acolo i-am zis că vreau! Doar nu mi-a dat bani de liposucție degeaba!
Și cum să o judeci pe biata Angelica, cum să o cerți sau cum să vrei s-o îndrepți, când o vezi că, spre finalul poveștii, îi curge o lacrimă pe obrazul stâng, în timp ce îți dezvăluie, pe lângă toți amanții știuți și neștiuți, și că poate plânge la comandă, iar astfel te iartă bărbatul pentru tot ceea ce faci?!!!
În schimb, ce nu va ști Angelica vreodată este faptul că, într-una din serile în care-și știa soțul – fără acte acum – plecat în deplasare cu serviciul, acesta se afla, de fapt, în cel mai select club din orășelul lor mic, de provincie, aranjat și dichisit, ca un vânător proaspăt ieșit în căutare de căprioare.
Fraiera… 🙂
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Fiu, soț sau prizonier? Despre bărbatul adult captiv în simbioza maternă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
