Articole despre Paris

O carte, pentru o literatură, reprezintă ceea ce reprezintă ochii pe chipul fiinţei iubite. Ferestre, uneori ferestre/oglinzi, adeseori ferestre deschise spre lume, uneori doar ferestre opace, întunecate. Este diferenţa între cărţile pe care le citim o singură dată, cele pe care le recitim, cele pe care le începem şi apoi …

Mai ţineţi minte când vă bătea la uşa vecina dinspre deal să vă ceară puţină sare? Sau puţin zahăr? Sau puţin din orice altceva doar ca să facă puţină conversaţie? Să se trezească. Să depene amintiri. Să împărtăşească experiențele pieţii. Preţul roşiilor. Forma ciudată a vinetelor. Gustul prea copt al …

Florin Niculescu atinge vioara într-un paradox sonor unic, doar  al lui. Despre el Le Nouvel Observateur spunea că ”e un violonist spectaculos și fabulos”, Le Monde că „e un muzician remarcabil, precis, agil și dinamic”, Le Figaro – chițibușarul la critică de artă – spunea că ”îți taie respirația, brutal și tandru”, …

Îngerul meu, Ești complet nebun – și mă înnebuneşti şi pe mine cu îndoielile tale. În ultima scrisoare vorbeam despre divorțul meu, bineînţeles. Cred că cel mai bun moment ar fi după film. Rudi va încerca să găsească un loc de muncă în Paris. El este destul de dispus să …

Paris, o seară din vara lui 1917, salonul lui Cécile Sorel, Gabrielle, la brațul lui Arthur se învârte printre personaje dintre cele mai extravagante, controversate și interesante. Paul Morand, un cunoscut scriitor al perioadei Belle Epoque, avea să scrie: “Devenise o modă în ultimele zile ca femeile să aibă părul …

Era atât de uşoară încât, atunci când dansa, părea coborâtă de pe muntele Olimp. Nu a fost întâmplător numele de scenă pe care Elise Toulemon şi l-a ales: „Caryathis”. Din primul moment în care s-au întâlnit, Coco Chanel a fost cucerită de alura diafană, de uşurătatea fiinţei şi mai ales de …

În miez de noapte, Gare de l’Est nu e nici pe departe locul în care să petreci mai mult de câteva minute. Cumva, trenul nostru de la Frankfurt a ajuns foarte târziu, într-o epocă în care telefoanele mobile nu apar nici măcar în filme. Mizerie, figuri dubioase, păsări de noapte, …

Azi am hotărât să văd din nou Montmartre. Cobor din metrou la staţia Blanche, dar o iau pe altă stradă decât de obicei. Mi-e gândul la o cafea pe terasa unei cafenele, ȋn ciuda vremii ploioase. Deocamdată, te poţi plimba şi fără umbrelă. Merg ȋn sus, pe o stradă îngustă, …

Aş fi vrut să fiu inspirată de aeroportul acela mare, aproape gol, promisesem undeva că mă voi lăsa cuprinsă de moment, de personaje, de închipuirile mele privind personajele. N-a fost să fie decât o trecere banală printre oameni obişnuiţi, un ceai de plante servit într-un restaurant gol, o carte începută …

Nu l-am perceput niciodată pe Panait Istrati ca pe un scriitor romantic. În şcoală, pe când buchiseam la “Ciulinii Bărăganului”, admiram capacitatea senzorială pe care o au încă descrierile sale: cea de a te face să vezi cu ochii proprii ceea ce el, scriitorul, îţi descrie în cuvinte, litere, silabe. …