Articole despre patimă

Și ceasul bate: tic-tac, tic… EU m-am întors de astă-dată. Da, EU. Cu forțe proaspete și lumină în ochi. Aceiași ochi care, acum ceva timp, te priveau străini. Suspicioși. Te rog, iubitule… fii bun. Ai milă și nu te răsuci. Acolo unde ai fost, nu strălucea soarele. Nu exista apus. …

– Am să-ți spun o poveste. Nu, nu e cu Feți-Frumoși sau zâne. Este cu oameni ca noi. Frumoși. Și plini de patimi. – Ce este aceea „patimă”? – Cum să-ți spun… este un avânt nesăbuit, care te urcă și te coboară fără plasă de siguranță. – Și n-ar fi …

În miez de noapte, nu mângâieri și șoapte. Vrea patimă și ochi închisi, să uite, să amețească, să intre în vârtej, să nu știe unde o duce, să simtă pericolul cu vârful picioarelor și să nu se oprească. Se vrea cerșind dezmăț, cu lumini difuze, umbre prelungi și gemete încinse. …

Toți (și noi, și ei) ne dorim ca poveștile noastre de dragoste să fie unice, irepetabile. Și uneori chiar se întâmplă să credem asta cu toată ființa noastră. Doar detașându-ne, cu ochii mijiți în lumina crudă a trezirii, printre lacrimi, ne vedem iubirile „unice și irepetabile” devenind banale, triste sau sfâșietoare …

Bună, ştiu că nu mă cunoşti, poate doar a auzit în treacăt câte o vorbă despre mine. Când mă vezi, întâmplător, nu faci decât să arunci priviri dezaprobatoare picioarelor mele lungi acoperite doar de fusta cât o palmă. Ei bine, draga mea, mie îmi datorezi fericirea ta. Toată viaţa ta …

Nu mai spune mereu că ne iubim, te rog. Aştepţi mereu cu limba scoasă să îţi reîntorc declaraţiile. Dacă tu mi le oferi, necerute, nu mi le cere înapoi. Dacă tu mă iubeşti, e treaba ta, e frumos, mă măguleşte, îţi răspund iubirii aşa cum pot, aşa cum simt… nu …

Suntem la computer. Amândoi. Eu în pat, abia trezită, în mov de satin, unduind leneș pe sâni și pe coapse. Ceașca de cafea pusă imprudent, lângă mine, pe cearșaf, sprijinită ușor de picior. M-ai atenționa să o pun pe noptieră, știu. Lângă cafea am un biscotti cu ciocolată, din care …

Nu sunt o fire aventuroasă, dar, ca orice femeie, am fost şi eu curtată şi admirată şi, tot ca orice femeie, nu am putut rămâne mereu indiferentă la adoraţia primită. Nu cred că mă poate condamna cineva pentru asta, nu-i aşa? Mă rog, nu am precizat poate un mic detaliu …

Cam aşa gândea (şi scria) Giulia la 20 de ani: Oare toţi bărbaţii sunt, dacă nu proşti, atunci perverşi, mincinoşi, profitori, cu hormonii ieşiţi prin ochi, de li se scurg atunci când văd o bucată de lenjerie  şi vor, orice-ar fi, să profite, să profite, să profite? Şi ei se …

Cam aşa vorbiţi voi, bărbaţii, între voi. În special cei însuraţi. Eh, nu toţi, majoritatea… „Una”, aceea la care va referiţi, e puţin diferită de „altele”, că nici de alea nu duceţi lipsa. Mă rog, în funcţie de sezon, de parale, de concedii, de sărbători religioase sau naţionale, de aniversări …