Ce avem de pierdut: cazul Milano
Sunt, fie și formal, un cetățean european. Locuiesc în orașul București, într-o mahala țigănească, într-o garsonieră, într-un bloc mai degrabă de nefamiliști, chiriași, studenți mai mereu înfometați – sunt des amețiți, știu să recunosc un om cotropit de foame -, și pensionari care se cam închină, pe ascuns, la fosta …