Articole despre sarut

pentru Vasilica   În vara lui 1989, unii doreau libertate, alţii o iarnă scurtă, călduroasă şi cozi mici, pe când eu visam să fiu Chiriţa de la Arbănaşi. Din Buzău, nu din Bulgaria. În tabăra mixtă din regiunea subcarpatică, toată lumea aştepta concursul de talente. Iar eu voiam să dau …

Îi place să iasă la miezul zilei pe balcon și, pentru câteva minute, să renunțe la luciditate. Își scoate ochelarii și-i pune deoparte, iar vânzoleala orașului se transformă brusc într-un murmur indescifrabil. În momentele acelea se gândește la viața ei. Un lung șir de bătălii, lung șir de lacrimi și …

Prima oară zâmbetul. Zâmbesc frumos, ca o felie de pepene roșu cu urme de dinți. Am 26 de ani și de 26 de ani zâmbesc. Ochii mi se îngustează, fruntea mi se aprinde ca o lustră, pielea îmi face cute în jurul ochilor. Știu că acolo vor fi primele mele …

Demult, tare demult, tablouri înrămate erau purtate în calești pe drumuri lungi, prăfuite, duse de corăbii maiestuoase cu pânzele umflate de vânt, tăind apele mărilor până ajungeau la palatele nobililor. Mesagerii duceau tablouri înfățișând chipurile frumoaselor femei cu pielea albă, aproape translucidă, precum alabastrul, înveșmântate în rochii din materiale prețioase, …

Voi scrie. Dar nu acum. Acum nici nu văd ce se întâmplă pe ecran. Aud. Philip Glass. Pianul ăsta mă ajută mereu. Pianul. Mergeam pe strada Traian odată… era toamnă. Nu’ș ce an. Era vie Nana – că la ea mă duceam. Aş putea adăuga că se spărgeau frunze sub …

Te-ai trezit, într-o dimineață, cu gândul că fericirea te-ar lua în brațe dacă… Aici, fiecare își știe rostul. Poate că ai fi fericit cu adevărat în momentul în care diminețile tale ar începe în cântec de valuri îndrăgostite de albul ireal al plajei pe care o sărută pătimaș, pentru ca …

noaptea își lasă copertinele peste gândurile zilei, exilând întâmplările. mintea mi-e amorțită. luna coboară în leagănul viselor mele, în acorduri de fado. mă transform, încet, în întoarceri de ritm, în acorduri de chitară mângâiată de iubirile lusitanilor. timpul și-a trimis salahorii la dans. privesc alunecarea unei lacrimi ce sparge în …

Eu simt, dom’le. Simt mult, intens, de toate. Simt mirosul de ceapă verde în piață, mirosul de liliac printre blocuri, mirosul de balegă pe ulița mea. Simt cu urechile cântatul de cocoș, talăngile de vaci, avioanele cu motoare, muzica mea. Simt soarele pe piele, piatra cubică din orașe faine în …

Ești grăbit. Mereu. Alergi după secunde, dar ele rămân în urma ta, privindu-ți graba. Le-ai pierdut. De ți-ar așeza cineva o oglindă-n față, ai fi speriat de lipsa de zâmbet, de cenușiul privirii tale. Te pierzi în mulțime, cu pași grăbiți, de parcă asta ți-ar fi menirea. Ia să-ți pun …

Ai avut vreodată senzația că ești smuls din timpul în care secundele alunecă spre uitare și ești aruncat într-o lume fără de timp? Nici aerul nu îl iei cu tine, că nu-i timp să îl respiri și nici nevoie nu ai de el. Particularitatea acestei lumi este alta. Viteza în …