Articole despre tacere

Mi-e dor de tine. Prin fiecare por. Mi-e dor de tine când mă ţineai în braţe şi îmi spuneai că, orice s-ar întâmpla, bine sau rău, vei fi lângă mine. Mi-e dor de mirosul tău când dormi. Mi-e dor de mirosul tău dulce, de când mă sărutai pe obraji, apăsat. …

Trec zile în șir în care ni se pare că trăim. Ne amăgim că ceea ce ni se întâmplă putem numi viață, din comoditate, însă, și mult prea rar din conștienta asumare a unei atari realități. Mai degrabă viețuim, zic, prizonieri voluntari în labirinturi de compromisuri și gesturi mecanice, care …

Când am plecat, ai fost prea mândru să îmi spui: rămâi! Când am plecat, am fost prea mândră să-mi întorc privirea spre tine și să-ţi citesc ultimul gând. De-am fi facut-o măcar unul dintre noi, poate nu am mai fi avut ce să ne reproșăm: tu, că nu ai vorbit… eu, …

Aș vrea să nu-mi mai mai amintesc… Ooooo, daaa… Te-am iubit. Cu disperare. Cu toată ființa mea. Cu spaima că într-o zi nu va mai fi la fel. Dar și cu senzația că visez și că pe lume suntem doar noi doi. Tu și eu. Atât de mult te-am iubit, fosta mea …

Ce se întâmplă acum în Parlamentul României ne aruncă pur și simplu înapoi în haznaua istoriei. Dezincriminarea conflictului de interese și zidul făcut întru apărarea lui Titus Corlățean de o justiție care oricum numai dreptate nu face sunt pur și simplu flegme în ochii ideii de minimă decență. Casa Poporului, …

El nu-și putea explica senzația. Era o căldură venită de nicăieri, un tremur abia perceptil al buzei, un fior scurt pe diagonala lungă. Era trăirea generată de instict, răbufnirea aceea imposibil de controlat. Era partea aceea ascunsă devenită deodată vizibilă. El devenea atunci deodată vizibil altul, încercând invizibil să redevină el. …

– episodul 7 (continuare de aici) – Duminică, 1 mai, Paştele ortodox şi eu bântuind prin India. Îmi amintesc că în urmă cu 3 ani, mă aflam pe Camino de Santiago de Compostela în ziua de Paşte şi am avut un sentiment de dezrădăcinare. Căutam cu disperare o biserică ortodoxă …

Se aşezase pe scaun fără să vrea. Pur şi simplu i se înmuiaseră genunchii. Ploua de dimineaţă în ritmul ploilor care n-au de gând să se oprească prea curând. Ploua ca pentru totdeauna. Era prima zi din lungul şir al zilelor de singurătate care-l aşteptau. După 40 de ani în …

Am întâlnit și eu clipa când te saturi. De mârlăniile lumii, de lingușeli, de minciuni, chiar și de mine. În clipa aceea simt că sunt împăcată, nu mă mai zbat pentru nimeni și pentru nimic. Îmi adun hondrobeiele, îmi strâng pontonul la mal, dau jos catargele. Nimeni nu mai vine …

Am ajuns în București dintr-o întâmplare care avea să se dovedească destin, căci în multe orașe am mai locuit eu în ultimii cincisprezece ani, destul am schimbat continentele și adresele, și nicio gazdă nu mi-am uitat și întâmplarea aceea a fost, firește, o fată, dacă nu o iubire, și ce …