Articole despre toamnă

Astăzi am avut program administrativ prin casă. Am făcut ordine. În dulapuri şi în minte. Şi am vorbit cu tine. În gând. Pentru că astăzi ai venit la mine, să mă vezi, sub forma unui tip de la gaze. Care a greşit apartamentul. În loc de 44, a ajuns la …

„De ce îmi place toamna?” O întrebare care îmi taie respiraţia, ca atunci când eram boboc. Aş putea să scriu foi întregi, să o descriu în diferite moduri, niciodată la fel şi totuşi cu aceeaşi intensitate. Copil fiind, mă bucura enorm când începeam şcoala, ardeam de nerăbdare să îmbrac uniforma …

A venit și anul acesta toamna. Însă, la fel ca anul trecut, își desface greu bagajul. La început a mai domolit gradele în termometru, că ne plânseserăm de ascensiunea lor și, pe de altă parte, nici ei nu-i mai place căldura ca înainte. Apoi a trimis copiii la școală, că doar așa pot ajunge oameni …

Era o zi de toamnă, când m-am oprit vrăjită pe drum în faţa casei unor noi vecini de-ai mei. M-am mutat în acest oraş de un an şi câteva luni şi vecinii, unii se deschid şi fac cunoştinţă, iar alţii se închid şi nu o fac. Mă întorceam de la …

Sunt, cum se spune prin popor, dintr-o bucată. Îmi place să grupez nuanţele şi să le tratez la fel. Este singura soluţie pentru a evita să despic firul în 4.444 înainte de a lua o decizie. Care decizie, după aşa profund proces de gândire, s-ar putea să vină prea târziu. …

În fața mea, în tramvai, doi bătrâni se țin de mână. Și-au sprijinit bastoanele de geam și s-au cuibărit unul lângă altul strâns, de parcă n-ar vrea să se mai despartă niciodată. Ea – canadiancă, pesemne născută aici. El are un accent puternic, graseiat. Bătrâna zise: – Este cea mai …

Deunăzi s-a strecurat pe fereastră miros de vară… Cei care au adunat 40+/- înțeleg ce spun… Pe restul, probabil nu i-a învățat nimeni să adulmece primăvara cu mirosul reavăn al pământului frământat pe ogoare, toamna cu miros de vii coapte, iarna cu mireasmă de lemn ars în sobă, iar vara… …

Uneori mă lovește nostalgia și îmi aduc aminte de… prima iubire. Care năvălise din senin peste noi într-o toamnă târzie, frumoasă, caldă și liniștită ca visul frumos pe care dimineața nu ți-l mai amintești, dar care te face să zâmbești întrega zi, fără să știi măcar de ce… Frunzele cădeau… aurii, …

Dintotdeauna mi-a plăcut ploaia. Mi-a bătut în streaşina casei părinteşti, o auzeam de când mă ştiu… încă dinainte de a realiza că e ploaie… Atunci când anotimpurile se succedau în mod firesc, aşa cum învăţasem la şcoală, ploile erau bine venite oricând. Cum era pe atunci? Ploaia de primăvară era …

Nu am crezut niciodată în iubiri imposibile. Mereu am avut impresia că nimic nu-i imposibil în viaţa asta. De ce ar fi iubirea aşa? Căci, până la urmă, ai o singură viaţă, iar dacă simţi că trebuie, lupţi până în pânzele albe pentru ceea ce-ţi doreşti. Iubirea mea imposibilă a …