Articole despre trauma

Pentru cei mai răniți dintre noi, disponibilitatea asta aproape servilă față de propriul copil – din dorința de a compensa răni din trecut – e nefirească, neproductivă, nesănătoasă. Odată cu omul bun și blând care ești, copilul are nevoie să îți învețe și tăria: ce limite ai tu, ce nervi, …

N’to – Trauma 

Pentru toți cei care cred că suferința pricinuită de viol trece, că fetele pot reveni la viața de dinainte numai să nu fie prea mofturoase. Până și tatăl Alexandrei spunea, cu mintea întunecată de durere, că nu mai vrea decât “să ne-o aducă înapoi, să ne reluăm viața noastră liniștită și …

Fapte Într-un colegiu din Ploiești, o profesoară a fost înjunghiată în fața cancelariei de un fost elev. A supraviețuit, dar a fost găsită vinovată de conducerea şcolii pentru ceea ce s-a întâmplat. Cum așa? Era profesor de serviciu în școală în acea zi și, în loc să fie la poarta …

Generații întregi au crescut cu volumul The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de seacră) la căpătâi. Iată cum cea de-a șaptea artă a scos la iveală și o biografie a celui care-a fascinat tinerii multor generații. Așadar, bazându-se pe biografia lui Kenneth Slawenski – J.D. Salinger: A Life …

Momentele în care ne bucurăm de ce suntem și pe cine avem sunt foarte rare, pentru că avem obiceiul de a conștientiza aceste realități atunci când suntem pe punctul de a le pierde. Alergăm superficial prin viață încât, la un moment dat, nu mai dăm oamenilor pe care îi întâlnim …

Ssst, silence, Dali! E rândul meu să port clopoțelul la gât – talanga suprarealistă a unui ego hipertrofiat și, ca atare, e rândul tău să înduri cuiele muiate în otrava înfiorată a unei inimi mâhnite. Lucrurile par mai bune atunci când nu le mai ai. Știu, pentru că odată mi-am …

Mă duc de curiozitate într-o zi la unul care să mă deblocheze la speranţă, prin hipnoză. Zic că ar fi blocată pe undeva în trecut. Ceva de genul dacă îţi pierzi pe undeva speranţa, dai vina pe ea, că s-a rătăcit, pe trecut, pe ghinion, chestii din astea… Mă caut …

Ieri, în trenul particular de la Brașov la București, i-am arătat Andreei un copil de câțiva ani, foarte simpatic. Își trăgea lângă el niște jucării, le făcea loc pe banchetă, cu ochii mari căprui, le vorbea pe limba lor. Stârnea doar zâmbete în jur, înconjurat fiind de bunica, bunicul și …

Oricât de mult ne-am dori să nu existe şi să ignorăm realitatea, sunt oameni în această lume, o specie aparte de oameni, care sunt atât de nesatisfăcuţi de propria lor viaţă, încât îşi dedică timpul împărţind în stânga şi în dreapta răutăţi despre alţi oameni pe care îi cunosc sau …