Articole despre ura

– continuare de aici – Astăzi, în timp ce mă spălam pe dinți, m-am privit cu adevărat în oglindă. M-am uitat în ochii mei timp de un minut și mi-au dat lacrimile. Omul acesta, ce stă aici în fața mea și își spală dinții cu o periuță de dinți electrică, …

Să nu vii să te plângi că ți-ai înnegrit mâinile! Pe unde le-ai trecut? Prin părul ei întunecat? Prin noaptea din gândurile ei? Te-ai cufundat în romantism și ți-ai zis că te transformi în Făt-Frumos? Ai uitat când ți-a întors spatele și s-a dus cu capul plecat să-și plângă refulările …

De când n-ai mai cântat? Te-ai concentrat s-o scoți din tine și ai gemut tăcut, până la răgușeală, căci nu ieșea. Se prinsese cu degete prelungi și gheare hapsâne de sufletul tău. Unde ți-l ții? La îndemâna oricui? Să-l bată vântul și să ți-l poarte oricine? Ea nici măcar nu …

Bun. Şi eu ce zic acum ? Am rămas fără cuvinte. Din nou. Mi-e greu să mă exprim. Cu pixul în mână sau cu degetele alunecând pe tastatură. N-am idei şi nici metafore azi. N-am nici măcar un ambalaj drăguţ pentru golul ce îl lăsăm în urmă. Am o mie …

Ea, tot visătoare şi romantică, fără a recunoaşte vreodată pe de-a întregul nici măcar în întuneric. Mereu s-a vrut o femeie puternică, conştientizând însă că nu ar putea trăi fără partea aceea inocentă de care ţinea cu orice preţ şi care o proteja de răutăţile lumii de „om mare”, dar …

Prinşi în tradiţii, în eresuri şi în vorbele babelor măcinate temeinic între gingii, ştim că e pasărea morţii. Cântec urât, venit peste nopţile în care omul drag ţi-e în braţe… îl auzi lângă casa ta şi-ţi spui, cu inima în gât, că acest vuiet al morţii e alături, la vecini. …

Și, în fond, cine a fost el? Un om ca toți oamenii. Cu mai multă simțire, mai mult har, mai mult geniu, știi, acel geniu pe care mulți îl au, dar ceilalți nu-l văd. La Eminescu s-a văzut. Gândește-te puțin. Poeziile lui calde. Stilul curat și simplu. Ritmul versurilor, acel …

Familia e un înveliş. O umbrelă magică construită din fire nevăzute care legă straniu oamenii de sub ea. Unii sunt rude de sânge, unii intră în familie prin alianţe, unii sunt în familie pentru că aparţin dincolo de logică. Apar şi fac parte din familie: bunici, mătuşi, unchi, veri, copii …

De ce, mamă, nu ţi-am fost de ajuns? De ce trebuia tot timpul să învăţ mai bine, să fiu mai bună? De ce îţi doreai alt copil când eu te iubeam aşa de mult? De ce nu îţi era de ajuns dragostea mea? Și câte aş fi făcut pentru tine… …

Iubire şi ură… extaz şi agonie… câte trăiri în cuvintele astea două! Cât de fină e linia care le desparte şi cât de adâncă poate fi prăpastia dintre ele! Şi cât de frumos vorbesc atâţia despre iubiri! Chiar dacă, de multe ori, cu obidă şi regrete! Sublim şi totuşi mie …