Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce Eminescu?

15 June 2017

Și, în fond, cine a fost el? Un om ca toți oamenii. Cu mai multă simțire, mai mult har, mai mult geniu, știi, acel geniu pe care mulți îl au, dar ceilalți nu-l văd. La Eminescu s-a văzut. Gândește-te puțin. Poeziile lui calde. Stilul curat și simplu. Ritmul versurilor, acel ritm cadențat, ca într-un dans care curge, cu zvâcniri repetate, mult așteptate și de aceea, mult dorite. Citindu-l, îl simti. Îl auzi. Cei binecuvântați de soartă îl văd. Pășind prin iarbă. Căci da, el nu mergea. Pășea. Desculț, desigur, îndoind firul de iarbă cu talpa și îndreptându-l cu versul. Îl simți respirând, într-un alt ritm decât al gloatei. Cu o intensitate diferită. Îl văd cutezând, îl văd răscolind și revoltându-se. Îi aud bătăile inimii, mi-ar plăcea să se armonizeze cu ale mele. Îl văd plutind pe val, îl văd luându-l în piept, îl văd doborât, luat și purtat, lăsat în voie, să zacă, să se scufunde, cui îi pasă? Cui i-a păsat?

Eminescu

A bătut vântul peste noi, ca de obicei. S-a plouat cu lacrimi, s-a cutremurat pământul, râurile au curs, ca de obicei. S-a înălțat cineva să le oprească? Să strige cu ecou că EL a plecat? Nedrept, batjocorit, răsplătit cu târzii regrete, lăudat cu fals aplomb și așezat pe un piedestal care se clatină în bătaia odelor înălțate lui, nu din dragoste, admirație sau respect, ci din… „așa se face”.

Să ne întoarcem, mai bine, la poeziile lui. La tot ce a scris. Și a gândit. La tot ce a creat. Să simțim. Să-i trăim versurile. Să ne aplecăm la rădăcina lor, să le udăm cu gânduri bune, cu ochi închiși și lacrimi poetice.

Cine a fost el? „Cel” care a vrut să rămână la toate rece, dar n-a reușit. Putea prea mult pentru ca noi, ceilalți, să-l acceptăm.

Și, la final… „te urăsc cu puterea lui Eminescu de-a iubi”! Să fie o amenințare?

Guest post by Arestatul fără umbră

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

După ce am făcut primul pas în afara zonei de confort, am avut parte de una din cele mai bune partide de amor din viața mea

Ce ai tu, nu mai găsesc în altă parte, ce am eu, tu știi de mai găsești, dar…

Luna Nouă în Balanță pentru toate cele 12 zodii

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,554 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro