Articole despre vara

Era o zi de toamnă, când m-am oprit vrăjită pe drum în faţa casei unor noi vecini de-ai mei. M-am mutat în acest oraş de un an şi câteva luni şi vecinii, unii se deschid şi fac cunoştinţă, iar alţii se închid şi nu o fac. Mă întorceam de la …

Deunăzi s-a strecurat pe fereastră miros de vară… Cei care au adunat 40+/- înțeleg ce spun… Pe restul, probabil nu i-a învățat nimeni să adulmece primăvara cu mirosul reavăn al pământului frământat pe ogoare, toamna cu miros de vii coapte, iarna cu mireasmă de lemn ars în sobă, iar vara… …

Mereu m-am întrebat care-i morala în urcarea sisifică a furnicii pe timp canicular. Cum care furnică? Cea legendară, cu greierele ei boem. Bine, nu al ei, doar greierele… Mă rog, știți voi, Greierele și Furnica. Aia adună și trebăluiește ca disperata cât e ziulica de lungă: să aibă la iarnă …

M-am născut într-un sat, în inima munţilor, la început de vară. Pe vremea aceea, munca era muncă, sărbătorile erau sărbători, iar părinţii îşi botezau copiii cu simplitate. Dar pentru părinţii mei, eu nu eram ca ceilalţi. Pentru ei, eram specială. Au căutat un nume aparte şi m-au botezat Iana. Bunica, …

Dintotdeauna mi-a plăcut ploaia. Mi-a bătut în streaşina casei părinteşti, o auzeam de când mă ştiu… încă dinainte de a realiza că e ploaie… Atunci când anotimpurile se succedau în mod firesc, aşa cum învăţasem la şcoală, ploile erau bine venite oricând. Cum era pe atunci? Ploaia de primăvară era …

Eşti în etapa aia în care ţi se pare că timpul se scurge cu multă repeziciune şi că eşti mereu într-o cursă infernală între job şi casă. Iar concediul este… cum să spun?! este cel mai frumos cadou pe care ţi-l poţi face măcar o dată pe an, timp în …

Nu prea îmi dau seama cum să construiesc o poveste foarte coerentă din haosul de atunci, cum tot ce s-a întâmplat în perioada lunilor de stat la mare, alături de Calu şi de Sorin, e de domeniul incredibilului. Vorbesc de nopţile nedormite, de zilele consumate pe terasă, lângă Obelisc, cu …

Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi aparține. Pentru că venirea mea aici e facerea și prefacerea ei. Mama. Plec de la ea acum câteva zile și peste teancul de cărți de lângă fotoliul ei văd o foaie …

Eu îţi zâmbesc acum. Tu fix acum îmi plângi. Eu alerg acum văratic, jucăuş. Tu stai pe loc doar. Hibernezi. Îmi întorc faţa din tine să-i fac cu mâna soarelui, căci m-a atins cu o rază. Tu intri-n mine, speriat de-un… mititel de nor. Îţi povestesc din vis de-aseară cum …

Câți ani am? Câți vreau eu. Am momente în care mă simt de parcă aș fi trăit zece vieți. Și altele în care mă simt, în cel mai realistic mod, ca la 17 ani. Tocmai de aceea nu mă scandalizez și nici măcar nu înțeleg de ce nu-i frumos să …