Episodul 1/12
Preambul
M-am gândit să fac așa: am peste o mie de fotografii și vreau să vă arăt o bună parte dintre ele, dar o s-o fac în cât mai multe episoade, fiecare însoțit de câteva fraze.
Prima dintre ele sună așa: Îmi iubesc foarte mult orașul, dar diferența dintre Praga și București este mult mai mare decât cea dintre București și Slobozia. Din toate punctele de vedere. Arhitectural, în primul rând, desigur, dar și edilitar în sens larg, ca organizare, atmosferă și nu în ultimul rând ca nivel de civilizație.
Nici n-ar fi avut cum să fie altfel, având în vedere istoria: Orașul Nou a fost fondat la 1348…
Dar este desigur şi o chestiune de atitudine: ca şi la Budapesta, toate clădirile vechi sunt excelent întreținute, marea majoritate renovate și nu cred că s-a demolat vreodată vreuna.
Nu există păienjenișul bucureștean de cabluri aeriene.
Nu există aparate de aer condiționat împușcate în fațade.
Nu există cofraje sau conducte (electricitate, gaze, apă, internet) la parterul clădirilor.
Traficul nu este o problemă în Praga. Niciodată, niciunde.
Parcarea nu este o problemă în Praga. Niciodată, niciunde.
Nu claxonează nimeni. Nu țipă nimeni. Nu vorbește nimeni tare,
Nu te abordează nimeni să-ți ceară ceva. Puținii cerșetori – am văzut vreo cinci în zece zile – sunt îngenuncheați și lungiți pe jos, fără să scoată un sunet.
Am văzut trei oameni beți în zece zile, niciunul agresiv.
Față de București, transportul în comun e Hi-Tech, dacă nu cumva SF. Tramvaiele sunt silențioase. Nu doar că se anunță stațiile în toate mijloacele de transport în comun, dar ele sunt și afișate – dinamic, în timp real, nu un desen – și poți să-ți cumperi bilet (inclusiv pe toate liniile) pentru o zi, trei sau mai multe prin sms sau de la automatele de la metrou. Același bilet e valabil pe tramvai, mini-bus, metrou, autobuz, chiar și la tramvaiul-funicular către Castel. Cu excepția câtorva linii de autobuz și mini-bus, transportul în comun e electric, inclusiv vaporașele de pe Vltava.
Nu există în Praga surse majore de poluare. Camioanele de aprovizionare și cele de salubritate au acces doar noaptea. Aerul e curat, nu e praf deloc (vezi asta pe mobile, în casă), nu sunt țânțari (deși râul e aproape), sunt foarte puține muște.
Nu vorbesc doar despre zona turistică. Am fost peste tot, am luat un tramvai și am mers până la capăt, apoi altul în altă direcție, am mers cu metroul șu cu trenul, am intrat în malluri și minimarketuri.
Din câte ne-au spus prietenii noștri – dar și din ce limbi auzeam pe stradă – pandemia a redus sever numărul de turiști, deci ne-am plimbat în cea mai mare parte printre cehi, oameni extrem de civilizați, dar și de interesați de capitala lor. La orele de vârf erau mii de oameni în Piața Orașului Vechi și vreo sută-două dintre ei așteptau fremătând, la fiecare oră fixă, micul spectacol al Ceasului Astronomic (voi reveni). N-am văzut niciodată asemenea mulțimi de români vizitând Bucureștiul…
O parte dintre terase se închid încă de la 21.00, ca să nu deranjeze locatarii din zonă. La 22.00 nu mai rămâne nimic deschis și noaptea – am stat în buricul târgului (voi reveni) – e o liniște ca de început de lume. O singură dată un grup de turiști a dat un concert spontan de cântece, „My Bonnie”, „Country Roads” și altele, cântau extraordinar de frumos.
De altfel, în Praga se cântă mult: un pianist în gară, un chitarist rock pe stradă („Smoke On The Water”…), un grup religios, un grup de tineri mărșăluind veseli… Nu mai vorbesc despre numeroasele baruri și cluburi de jazz – dar nicăieri prea tare – nu mai vorbesc despre concertele din catedrale…
Episodul 2/12
Alte elemente specifice orașului Praga:
– cam toate clădirile au curți interioare, unele amenajate cu terase și/sau magazine
– nenumărate pasaje pe sub clădiri, multe cu magazine, spre curțile interioare ori pur și simplu ca treceri între o stradă și alta
– numeroase garaje moderne (mari, cu barieră, senzori etc.) în subsolul clădirilor noi și vechi
– o mare parte dintre intrările la metrou sunt de asemenea în subsolul unor clădiri, fie ele publice sau de locuințe (- Ce-aveți în pivniță? – Un metrou.)
– media de vârstă a praghezilor pare să fie destul de scăzută
– marea majoritate a trotuarelor sunt din mozaic de piatră, nu asfaltate, nici din „rinichi” de ciment; în centru, și carosabilul e la fel; un efect secundar simpatic e uruitul trollerelor turiștilor
– sunt covârșitor mai multe terase decât magazine alimentare; impresia e că praghezii mănâncă în oraș
– mini market-uri ici-colo, super-marketuri mai departe de centru, mall-uri superbe
– sunt rău de tot în urma noastră: niciun Mega Image…
– mulți vânzători vietnamezi, multe saloane de masaj tailandez
– cannabisul e legal, se găsește sub diferite forme, în schimb nimeni nu fumează
– mai multe concerte în fiecare seară, atât în localuri cât și în catedrale
– 40 de teatre, ai impresia că sunt peste tot
– firme dominante: Starbucks, Swarovski; în Piața Vaklavska și pe strada Na Prikopé găsești marile firme de haine și alte produse
– ATM-uri peste tot, nu ale unor bănci; poți scoate coroane sau euro
– multe POS-uri – în magazine și restaurante – îți dau posibilitatea să plătești în coroane sau în euro
– multe magazine de păpuși, în special marionete
– câteva cazinouri; n-am văzut nicio sală de jocuri (păcănele), nici de pariuri
– un lanț de „bagheterii” – excelente, îți vând și sendvișuri foarte diverse, și baghete goale
– muzee diverse: al comunismului, al torturii, al figurilor de ceară, al mașinăriilor sexuale…
Episodul 3/12
Karlova 25
Este locul incredibil în care am stat, grație strădaniilor Danei în ale căutării: un apartament de peste 100 mp, trei camere mari, paturi+canapele pentru cel puțin șase persoane, baia separată de toaletă (foarte util când face careva duș), topografie „în cerc” (poți trece roată prin majoritatea încăperilor), super elegant și bine întreținut totul, toate dotările posibile, inclusiv mașină de spălat vase, mașină de spălat rufe, plită cu inducție, cană de fiert apa, cuptor cu microunde, aparat de espresso, apă fierbinte la orice oră, totul într-o clădire veche de vreo două sute de ani, dar mai ales…
… în centrul centrului, Strada Karlova fiind cea care face legătura între Staroměstské náměstí (Piața Orașului Vechi) și Karlův most (Podul Carol), de la geamuri – etajul 4 – având permanent sub ochi piața, turlele fabuloasei Biserici a Maicii Domnului înainte de Tyn și cerul orașului Praga…
Mai mult nu avea cum să fie!
Și asta la 93 euro pe zi pentru patru oameni!
Da, e drept, clădirea nu are lift, iar etajele sunt impunătoare, peste cinci metri, drept care urcam zilnic, de cel puțin trei ori, 117 trepte… Dar a meritat din plin și, hei!, am făcut sport. Asta în afară de cei vreo opt kilometri parcurși zilnic pe jos (ca la 14.000 de pași).
În curtea interioară e o terasă, iar accesul e podit cu lemn!
Există un cod de intrare la poartă (se încuie noaptea), ușă, un grilaj spre etajul 1, iar cheia de la apartament e electronică… Au prevăzut totul, așa că am primit două seturi de chei (nu de puține ori ne-am plimbat separat, 1, 2 sau 3), după cum în baie erau nenumărate prosoape, zeci de sticluțe de șampon și gel de duș, zeci de mici săpunuri etc. În bucătărie am găsit inclusiv cafea și zahăr!
Eposiodul 4/12
Orașul
496 km², 1.669.536 locuitori, 3.366 loc./km² (București 228 km², 1.883.425 locuitori, 8.260,6 loc./km²). Ultima cifră spune ceva esențial. Cu o densitate de două ori și jumătate mai mică decât cea a Bucureștiului, Praga RESPIRĂ. În ciuda afluenței de turiști, nu te simți sufocat, înghesuit, presat.
Aceeași observație și pentru trafic. În Praga sunt înmatriculate un pic peste 700.000 de mașini, jumătate din cele 1,4 milioane ale noastre, pe un teritoriu de două ori mai mic…
În rest, las imaginile să vorbească. Am ales cu muuultă parcimonie, le-aș fi pus pe toate, dar oricum vor mai fi în capitolele separate despre Pod, Ceas, Castel etc.
Episodul 5/12
Podul Carol (Karlův most)
7 secole
Construcția sa a început în anul 1357, sub patronajul regelui Carol al IV-lea, și a fost terminată la începutul secolului al XV-lea. El a înlocuit vechiul pod Judith (secolul 12), grav avariat de o inundație. Podul cel nou a fost numit, inițial, Podul de Piatră (Kamenný most) sau Podul Pragăi (Pražský most), primind numele de Podul Carol abia în 1870. E locul să spunem că Regele Carol al IV-lea a fost pentru cehi și mai ales pentru Praga cam ce-a fost Carol I pentru noi – doar că o jumătate de mileniu mai devreme. Atât de multe se leagă de numele lui încât nici nu se mai simte nevoia să se precizeze, în denumiri, CARE Carol.
Podul Carol era singurul mod de traversare a râului Vltava (Moldau) până în 1841 (acum sunt 17), implicit o importantă cale de comunicație între Cetatea din Praga, Orașul Vechi și zonele adiacente. Are o lungime de 515,76 metri și o lățime de aproximativ 10 metri, fiind sprijinit pe 16 arcuri apărate de bariere antigheață. El este protejat de trei turnuri, dintre care două se află pe malul din cartierul Malá Strana și cel de-al treilea pe malul Orașului Vechi. Balustradele sunt decorate cu 30 de sculpturi, majoritatea realizate în stil baroc, în jurul anului 1700, și înlocuite în prezent cu replici.
Este un loc romantic – ca întregul Oraș Vechi, de altfel – pe care poți vedea cântăreți ambulanți, desenatori la minut (extrem de talentați), perechi de tineri, inclusiv miri și mirese, și așa mai departe. Pe Vltava plutesc lebede, iar din Casa Smetana, aflată pe mal, poți asculta Poemul Simfonic „Vltava” privind pe fereastră Vltava…
La capătul dinspre castel podul trece și peste o străduță, și peste un canal al râului, peisajul fiind de Veneția!
Episodul 6/12
Ceasul astronomic
6 secole
Ceasul acesta funcționează de peste șase secole.
Exagerând, am putea spune că de șase sute de ani oamenii se adună, la fiecare oră fixă, să vadă trecând prin ferestre cei 12 Apostoli, în vreme ce Moartea (una dintre cele patru figurine simbolice, alături de Vanitate, Zgârcenie și Invidie) sună din clopoțel… Nu știu să existe o mai bună ilustrare a expresiei „Ți-a sunat ceasul!”
Cadranul superior afișează ora (în formatul 24), poziția Soarelui și a Lunii, în timp ce cadranul inferior afișează numele sfântului sărbătorit în ziua respectivă și semnele astrologice. Este pratic un astrolab. Fondul său reprezintă Pământul, cerul și umbra Soarelui. Pe acest fond sunt reprezentate patru elemente principale: cercul zodiacal, un cerc rotitor extern, un model redus al Soarelui (aliniat alături de o mână aurită) și un model redus al Lunii. Funcția acestui mecanism care plasează Pământul în centrul Universului nu consta atât în indicarea orei exacte cât mai ales în redarea orbitelor presupuse ale Soarelui și Lunii în jurul planetei noastre. De aceea acul ce are un soare în vârf indică de fapt trei ore diferite. Cercul exterior divizat în cifre arabe medievale măsoară timpul după modul folosit în vechea Boemie în care zilele aveau douăzeci de ore, acest timp socotindu-se între două răsărituri succesive ale Soarelui. Cifrele romane indică timpul așa cum se măsoară în prezent.
Este epicentrul orașului. Poți să treci prin Praga fără să vezi castelul, casa lui Kafka sau Muzeul Național, dar nu ratând Ceasul și Podul…
Episodul 7/12
Cetatea
12 secole
Ce poți să spui despre o cetate care are o mie două sute de ani și, potrivit Guinness Book of Records, este cea mai vastă incintă fortificată veche din lume, ocupând o suprafață de aproape 70.000 mp, cu o lungime de aproximativ 570 de metri și o lățime medie de aproximativ 130 de metri? Cetatea din Praga (Pražský Hrad) a fost și este un sediu al puterii, aici aflându-se reședința regilor Boemiei, împăraților Sfântul Imperiu Roman și președinților Cehoslovaciei, iar în prezent cea a președintelui Republicii Cehe.
Bijuteriile Coroanei Boemiei sunt păstrate într-o cameră ascunsă din interiorul cetății. Ansamblul cetății este alcătuit din mai multe ziduri de incintă, castele, curți interioare, toate grupate în jurul covârșitoarei Catedrale Sf. Vitus, fosta necropolă regală și imperială.
Interiorul castelului este aproape la fel de impresionant ca exteriorul, cu săli uriașe – inclusiv Venceslav, către care același rege Carol a deschis o ușă pe care să se poată intra călare!, înguste scări „de serviciu”, puncte de observație și celebra cameră a… defenestraților: în două rânduri – în 1419 și 1618 (!) – adversarii fiind aruncați pe geam, în primul caz fiind uciși șapte membri ai consiliului orășenesc de către o mulțime de husiți radicali, în al doilea doi guvernatori imperiali și secretarul lor supraviețuind miraculos, fără nicio rană, aruncării pe acceași fereastră. Evenimentul – de sorginte religioasă, ca și primul – a declanșat Războiul de 30 de ani…
Încă un mic detaliu: Castelul a fost construit vreme de… o mie de ani, astfel încât aspectul actual (din secolul 20!) nu te trimite cu gândul la Evul Mediu!
În curtea interioară se află Statuia Sfântului Gheorghe realizată în anul 1373 de sculptorii Martin și Gheorghe din Cluj.
Dar Hradul nu înseamnă doar Hradul, ci și copleșitoarea catedrală Sf. Vitus, Biserica Sf Gheorghe, Strada de Aur – pe care o să le prezint separat – și, la oarecare distanță, Mănăstirea Loreta (1626-1631), care include o reconstruire din 1294 a Sfintei Case în care Fecioara Maria a primit Bunavestire: pelerinii au salvat casa, piatră cu piatră, din Ierusalimul cucerit de musulmani. Una dintre cele mai interesante atracții de la Loreta este trezoreria, iar cea mai valoroasă piesă este Soarele din Praga, decorat cu 6.222 de diamante… La Loreta n-am mai ajuns, din păcate, dar era musai să spun și despre ea.
Am adăugat și o poză dintr-un restaurant ai cărui pereți sunt pictați cu… un QUIZ cultural: trebuie să recunoști personajele, despre care vine vorba în Castel! Plus imagini de la coborâre, inclusiv Ambasada României.
Episodul 8/12
Vltava
Tehnic: Cel mai lung râu din Republica Cehă (430 km), curgând din Pădurea Boemiei spre nord, până la vărsarea în Elba, care se varsă în Marea Nordului.
Administrativ: Sunt probabil o sută de vaporașe de toate dimensiunile (până la peste 70 m!) cu care te poți plimba, la prețuri modice, cu sau fără mâncare și băutură servită pe punte, plus bărci și hidrobiciclete, inlusiv unele în formă de mașini.
Poetic: Imaginile vorbesc singure. Din Muzeul Smetana, aflat pe mal, chiar lângă Podul Carol, poți asculta Poemul Simfonic Vltava privind pe fereastră Vltava…
Primele imagini sunt din plimbarea pe chei, celelalte din croazieră. Noi am nimerit un vapor foarte elegant și spațios, cu ghidaj audio în vreo cinci limbi.
Să bei o bere pe puntea unui vapor pe Vltava, prin mijlocul orașului Praga… Uau…
Episodul 9/12
Catedrala Sf. Vitus
7 secole
Catedrala Mitropolitană a Sfinților Vitus, Venceslau și Adalbert (Metropolitní Katedrála Svatého Víta, Václava a Vojtěcha), din complexul Castelului, e o construcție copleșitoare, începută în 1344 la inițiativa lui Carol al IV-lea, pe locul unei bazilici romanice cu trei nave, ale cărei ziduri au fost parțial integrate în noua clădire, precum absida de sud, cu mormântul Sfântului Venceslau (Václav). Până în 1997 catedrala a fost dedicată numai Sfântului Vitus și este încă frecvent numită doar Catedrala Sf. Vitus. Conține mormintele mai multor regi ai Boemiei și împărați ai Sfântului Imperiu Roman. 124 (!) x 60 metri, turnul principal are înălțimea de 96,5 metri, turnurile din față au 82 m, iar bolta are înălțimea de 33,2 m.
Carol al IV-lea a sperat să fie a doua cea mai mare din lume, dar construcția a durat atât de mult – până în… 1929!! – încât între timp a fost depășită de altele.
Din această ambiție multiseculară a ieșit un hibrid fantastic, care pleacă de la baroc (pentru a nu mai pune la socoteală ruinele fostei bazilici romane!) și trece prin toate stilurile posibile până la art nouveau. Dar impresia de stranietate nu se rezumă la conglomeratul stilistic, ci implică și o structură internă neobișnuită: la una dintre măriri, orga a fost mutată pe lateral și s-a instalat o a doua, mai mare, în balconul nou creat!
Fun fact: arhitectul inițial, Matthias of Arras, făcea capelele laterale în formă pentagonală. După ce a murit, uriașa lucrare a fost preluată de Peter Parler, care le făcea rectangulare. Ei, bine, una, care era neterminată la moartea primului arhitect, începe pentagonal și se termină rectangular!
Vitraliile sunt senzaționale…
Episodul 10/12
Biserica Maicii Domnului din fața Tyn
7 secole
Biserica Maicii Domnului din fața Tyn (tyn-ul era o împrejmuire medievală – am săpat mult, prin patru limbi, ca să găsim explicația!) este o capodoperă gotică, biserica principală a acestei părți a orașului încă din secolul al XIV-lea. Cele două turnuri ale bisericii au o înălțime de 80 m, iar vârful fiecărui turn este înconjurat de opt turnuri mai mici în două rânduri de câte patru.
Pe ea am fotografiat-o cel mai mult, era ca un magnet. În interior nu e voie să faci poze, așa că am cumpărat ilustrate (extrem de ieftine).
Există o anumită ironie a sorții. Așa după cum cea de-a cincea republică franceză trăiește, turistic vorbind, în special de pe urma realizărilor monarhiei, tot astfel Republica Cehă, cel mai ateu stat european (peste 70% din populație), se bucură de interesul turistic al impresionantelor ei biserici și catedrale. Pe harta cumpărată acolo, în limba cehă, dintre cele 35 de obiective recomandate, 23 sunt lăcașuri de cult, iar la „kilometrul zero”, în mijlocul Pieții Orașului Vechi, este monumentul dedicat eroului național Jan Hus, teologul care a reformat catolicismul, motiv pentru care a fost ars pe rug, iar în timp ce ardea putea fi auzit cântând Psalmii…
Episodul 11/12
Turnul Petrin
1891
Înalt de 63,5 metri, inspirat de Turnul Eiffel, inaugurat cu doi ani mai devreme, în 1899. Cu toate că este mult mai mic decât Turnul Eiffel (324 m), fiind pe culmea unui deal înalt, Petřín, vârful său se află la o înălțime mai mare decât cea a Turnului Eiffel. Se urcă pe scări, am spus pas…
Esențialul e altul: de la Turn până la Castel și-mprejurul lor e un parc imens, cu numeroase lucruri de văzut, inclusiv marele stadion Strahov, cu o capacitate de 250.000 de spectatori (56.000 așezați). Iar spre Turn se ajunge cu un tramvai-funicular.
Episodul 12/12
Turnul Pulberăriei
6 secole
Turnul/Poarta Pulberăriei (Prašná brána) este un turn gotic situat în Piața Republicii, lângă Casa Municipală. Este una dintre cele mai originale porți ale orașului, fiind construită în secolul al XV-lea ca parte a ansamblului curții regale. Turnul are 65 m înălțime și separă Orașul Vechi (Staré Město) de Orașul Nou (Nové Město). Strada Celetná, cpornește de la turn constituie prima parte a Drumului Regal care duce în Cetatea din Praga. Am urcat! Scara e criminală, îngustă, stil melc, și te rogi să nu vină cineva din sens opus… La fiecare etaj e o expoziție, iar perspectiva de sus e magnifică.
De notat că în toate turnurile orașului Praga se poate urca.
Pentru mai multe fotografii, îl puteți urmări pe Tudor pe pagina lui. Mereu, o încântare. Alte articole, aici.
Citiţi şi
Se gândea la ea și când nu se gândea la ea însemna că dormea, caz în care o visa
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
