Cui i-a fost dor de faimoșii DiCaprio și De Niro, va avea plăcerea să-i analizeze într-o recentă peliculă-fluviu semnată de Martin Sorsese: Killers of The Flower Moon.
Epopeea de trei ore și jumătate a lui Martin Scorsese, cu Leonardo DiCaprio în rolul principal, este – în egală măsură – o poveste de dragoste, un western, un whodunit, cât și o lecție din istoria sângeroasă a Statelor Unite ale Americii / crimelor Osage din anii 1920. Pelicula narează despre o fila neagră din istoria Americii – la începutul veacului al XX-lea, petrolul a adus o avere națiunii Osage, membrii săi devenind – peste noapte – unii dintre cei mai bogați oameni din lume. Bunăstarea acestor nativi americani i-a atras imediat pe interlopii albi, care au manipulat, extorcat și furat cât de mulți bani au putut înainte de a recurge la crimă. Bazat pe o poveste adevărată și narat prin intermediul neobișnuitei povești de dragoste dintre Ernest Burkhart (Leonardo DiCaprio) și Mollie Kyle (Lily Gladstone),
Killers of the Flower Moon devine o saga western, în care dragostea adevărată se intersectează cu trădarea. Pentru a comprima într-o scenă esența acestei pelicule, amintim imaginea desprinsă parcă dintr-o pictură a lui Bosch, în care siluetele din cerneală ale unor bărbați par a fi diavolești, pe fundalul roșiatic-portocaliu. Este o imagine, pe bună dreptate, apocaliptică pentru această poveste americană crudă și barocă care include dragoste, crimă, lăcomie și trădare. Anii 1920 din această regiune a Americii reprezintă canavaua unei epopei a crimei. Cu grație, tristețe și claritate sublimă a filmului, Scorsese a transformat-o într-un recviem pentru țară. Acest cineast care nu s-a îndepărtat niciodată de Hollywood, fie că a creat povești cinematografice despre Imperiul Roman (The Last Temptation of Christ), fie despre Tibetul anilor 1930 (Kundun) sau New York-ul anilor 1980 -1990 (The Wolf of Wall Street). Intimitatea și groaza violenței acestui nou film amintesc și unele dintre filmele sale anterioare. Drama amerindienilor este de obicei trecută la ‘și altele’, la fel ca genocidul armean, genocidul palestinian, genocidul din Cambodgia, din Rwanda, cel al congolezilor din perioada lui Leopold al II-lea, Holodomorul lui Stalin sau ‘Marea Revoluție Culturală Proletară a lui Mao Zedong’, toate aceste orori ducând la uciderea a sute de milioane de oameni. Expansionismul imperialist și colonialismul au făcut mereu victime. Scorsese ne prezintă o filă dintr-un lung șir de nedreptăți și atrocități.
De-a lungul timpului, Scorsese ne-a reamintit că există multe moduri de a spune poveștile, inclusiv despre rău. De astă-dată, și-a plasat povestea în rezervația Osage, din nordul Oklahomei. Cineastul relatează povești ce datează din 1921, care au implicat uciderea a câteva zeci de Osage (s-ar putea să fi fost mult mai multe victime). Unii au fost împușcați, alții au fost aruncați în aer, în timp ce alții au murit din cauza unei boli misterioase, deși – probabil – au fost otrăviți. Epoca este adesea denumită „Domnia Terorii Osage”, o descriere ciudată care sugerează în mod greșit că cei din populația Osage au fost oarecum responsabili pentru ororile săvârșite asupra lor. Lucrând împreună cu scenaristul Eric Roth, Martin Scorsese a conferit acestei povești atât amploare, cât și intimitate. Vasta peliculă (durează mai mult de trei ore / 206 min.) conține priveliști spectaculoase, camera de filmare pendulează între spațiile luminoase și larg deschise către cele interioare, la fel de umbrite precum locuitorii ținutului surprins.
Distribuția reunește staruri cu care realizatorul a colaborat. Bunăoară, Ernest Burkhart (Leonardo DiCaprio) este un veteran de război (fost bucătar militar). Îl identificăm într-o agitație hobbesiană a umanității, într-o gară aglomerată din Fairfax. În jurul lui, oamenii se mișcă, strigă, unii se bat. În egală măsură, Ernest pare nedumerit, precum un copil surprins printre străini, dar și plin de energie. Întotdeauna, Scorsese stabilește timpul și locul cu o eficiență perfectă. Ernest a venit în Oklahoma să lucreze cu unchiul său, William Hale (minunatul Robert De Niro), un crescător de vite înstărit, vesel, care locuiește cu familia lui mică într-o casă mare și mohorâtă, înconjurată de prerie.
Cunoscut sub numele de ‘Regele Dealurilor Osage’, Hale îl întâmpină pe Ernest cu o prudență amuzată: se interesează de cum a revenit după război și dacă îi plac femeile. De asemenea, Hale îi oferă o scurtă lecție despre Osage, care în ultimele decenii au devenit enorm de bogați de pe urma petrolului. Ei sunt, spune Hale, „cei mai buni, cei mai bogați și mai frumoși oameni de pe pământul lui Dumnezeu”.
Cu ajutorul personajului întrupat de Leonardo DiCaprio / Ernest, descoperim o lume nouă și oamenii săi. Acesta se instalează în Fairfax, un oraș în plină expansiune care încă se scutură de praful secolului al XIX-lea. Cu ochiul său de etnograf, Scorsese face ca o întreagă ordine socială să prindă viață. În mijlocul acestui tumult, Ernest o întâlnește pe Mollie Kyle (minunata Lily Gladstone), o femeie Osage cu ochi vigilenți. După ce flirtează, se căsătoresc. Spectatorii au parte de multe detalii, aproape naturaliste, despre legătura dintre Ernest și Mollie. Practic, leneş, influenţabil şi lacom de orice plăcere îi poate oferi viaţa, Ernest și-a aplecat urechea la vorbele mieroase ale unchiului, care îi spune că o relaţie şi un eventual mariaj cu Mollie, membră a bogatei comunităţi de indieni Osage, «ar fi o investiţie foarte bună». Realmente atras de Mollie, Ernest se însoară cu aceasta şi – curând – va fi atras în maşinaţiunile unchiului său, care se declară un ‘prieten şi susţinător’ al comunităţii de amerindieni, în timp ce complotează la furtul profitabilelor concesiuni de ţiţei.
În fond, toată povestea cinematografică de pe ecran se bazează pe cartea lui David Grann din 2017 „Killers of the Flower Moon: The Osage Murders and the Birth of the F.B.I.”, o relatare non-ficțională despre modul în care, la începutul secolului al XX-lea, albii lacomi prădau noul trib, bogat în petrol. Cartea este crudă, sumbră și doar informală (descrierea unor crime poate fi șocantă). Adaptând-o, Scorsese și Roth au renunțat la multe detalii incomode. Scorsese nu face spectacol; el folosește, mai degrabă, toată forța tehnicii sale pentru a surprinde un anumit moment în timp, în tot delirul și voluptatea lui.
Așadar, după ce Ernest și Mollie se căsătoresc, el se mută în casa ei, unde aceasta locuiește cu mama sa, o femeie bolnavă, Lizzie Q (Tantoo Cardinal) și cu sora ei, Anna (o vibrantă Cara Jade Myers). Cuplul DiCaprio și Gladstone acționează în contrapunct, având stiluri diferite, Ernest este demonstrativ (fizic), în timp ce Mollie este rezervată. Astfel, personajele devin credibile. Îi privești așezându-se alături în pat sau, alteori, cum se sprijină, astfel încât frunțile lor să se atingă, ca și cum și-ar împărtăși în tăcere gândurile. În aceste scene, există emoție în fiecare mișcare a camerei de filmare: privirea năucitoare, încruntarea din oglindă, tăcerea, gestul. Nu degeaba, când Hale îl îmbracă pe Ernest, Scorsese îi filmează pe o podea în carouri alb-negru, subliniind rolurile lor de ‘rege’ și de ‘pion’.
Violența din această peliculă are o istorie specifică, dar și o textură și o profunzime diferite: se infiltrează în acest film ca țițeiul care îi eliberează și îi condamnă pe Osage. Vedem că țițeiul clocotește devreme în prerie, ca un cazan de vrăjitoare. Pe măsură ce petrolul începe să gâlgâie și apoi să țâșnească, împroșcă o jumătate de duzină de bărbați Osage care au început să danseze extaziați la descoperire, cu trupurile stropite de petrol – un vestitor al sângelui care se va vărsa.Cine-i civilizatul și cine-i barbarul în această ecuație?
Cu ajutorul lui De Niro şi DiCaprio, Scorsese explorează propria versiune a « banalităţii răului ». Asistăm la acțiunile unor ‘lupi îmbrăcați în piei de oaie’, care zâmbesc larg la evenimentele din viața indienilor (nunți, botezuri) și își declară respectul și prietenia în discursuri, în timp ce uneltesc pentru a-i lichida. De cealaltă parte a baricadei, Mollie este ‘mielul gata să fie sacrificat’, după ce-şi vede surorile stingându-se otrăvite de soţii albi sau executate sumar de aghiotanţii lui Hale. Adevărata eroină a filmului este Lily Gladstone. Scorsese o recunoaște el însuși, este pentru el ‘busola lui morală’, un mijloc pentru el de a scăpa din cămașa de forță în care el însuși s-a închis timp de decenii pentru ca, în cele din urmă, să fie de partea binelui.
Totul este captivant în această peliculă-fluviu: decorurile (naturale sau reconstruite cu precizie), costumele (Jacqueline West), montajul (Thelma Schoonmaker, de trei ori câștigătoare a premiului Oscarul, lucrând cu Scorsese de peste cinci decenii) și imaginea mexicanului Rodrigo Prieto.
Killers of the Flower Moon este ‘mântuirea’ lui Scorsese, profesia lui de credință față de amerindienii Osage. Chiar putem vedea, în această dublă narațiune, toate temerile cineastului italo-american legate de propriul său destin, cât și anumite teme mari ale cinemaului american. Secvența finală, reprezentând poporul Osage în timpul unei ceremonii de dans, se dezvăluie, pe măsură ce aparatul de filmare se întoarce și dezvăluie din înaltul cerului un imens ochi uman format din toți indienii – ca o privire -, cea a altei Americi, încă necoruptă de capitalismul sălbatic.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Martin Scorsese
Scenariul: Eric Roth, Martin Scorsese după volumul Killers of the Flower Moon: The Osage Murders and the Birth of the FBI de David Grann
Imaginea: Rodrigo Prieto
Decorurile: Jack Fisk
Costumele: Jacqueline West
Montajul: Thelma Schoonmaker
Muzica: Robbie Robertson
Distribuția:
Leonardo DiCaprio – Ernest Burkhart
Robert De Niro – William Hale
Jesse Plemons – Tom White
Lily Gladstone – Molly Burkhart
Brendan Fraser – W. S. Hamilton
John Lithgow – procurorul Leaward
Data premierei: 20 octombrie 2023
Durata: 3h 26min
Citiţi şi
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
Maria Tallchief – dansatoarea americană care a luat pe sus Parisul
Două minute și jumătate să reaprinzi o dragoste veche
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
